Probabil că vă amintiţi de UMT. Ani în şir a fost divizionară B sau C, ba chiar, preţ de un sezon, 2001/02, divizionară A. Atunci, la Gara Mică a Timişoarei jucau Sorin Vlaicu, Florin Călin, Adi Săvoiu, Florin Bătrânu, Ion Almăşan, Cristi Utfineanţ, Cosmin Bar, Florin Maxim.
În vara anului 2008, UMT-ul a căzut, surprinzător, în D. O retrogradare decisă în ultima etapă şi cusută cu multă aţă albă. Acea retrogradare a pus cruce clubului. Pentru că, pur şi simplu, s-a desfiinţat. Ba nu, a fost desfiinţat. De către propriul patron.
Astfel, o grupare apărută în 1960 şi la care au evoluat Manolache, Regep, Mehedinţu, Nucă, Giuchici, Neluţu Bungău, Floareş, Lehmann, Caraivan, Laţa, Remus Steop, Oli Trandu, ”Cioacă” Roşu, Urai, Sasu, Paleacu, Vascko şi chiar… Liţă Dumitru, nume care în fotbalul timişorean, şi nu numai, înseamnă mult, a intrat în cartea cu amintiri.
Astfel, pe o bază sportivă celebră în zonă, stadionul UMT, nu se mai joacă fotbal. O bază care a fost în anii ’30 terenul legendarei Ripensia şi care, graţie directorului de-atunci al uzinei UMT, Ioniţă Bagiu, a fost renovată din temelii la finalul anilor ’70, când a căpătat un aspect britanic, datorită tribunei I acoperite şi a barelor de susţinere pentru locurile din picioare de la tribuna a II-a şi peluze.
Ioniţă Bagiu. A fost director pe vremea “aia”. Atunci a fost un comunist, vor spune unii. Un om, un om adevărat, cum astăzi nu prea mai sunt, voi spune eu.