La începutul lunii iulie am avut ocazia să asist la un recital cameral susținut de tineri muzicieni, studenți ai Facultății de Muzică și Teatru din cadrul Universității de Vest din Timișoara, aflați sub îndrumarea conf. univ. dr. Matei Rogoz.
„A asista” este, de fapt, impropriu spus… Risipa de virtuozitate și prisosul de expresivitate prin mijlocirea cărora s-au exprimat tinerele interprete te făceau, în realitate, să participi în mod activ la acest eveniment. Programul ales, date fiind atât amploarea, varietatea, cât și sala arhiplină, a contribuit la emulația creată de acest recital.
Din păcate, n-am putut fi prezentă de la începutul concertului, așa încât nu mă voi putea opri asupra primelor două lucrări din program — W.A. Mozart, Fuga pentru două piane în do minor, catalogată Köchel 426 (interpretată de Oana Palconi și Casiana Nanu) și J. Brahms, 16 valsuri, op. 39 (redate de pianistele Andreea Manea și Gabriela Ghenghiu). Din câte am înțeles, în urma discuțiilor avute la sfârșitul recitalului cu alți participanți la această serată muzicală, cele patru pianiste au fost foarte convingătoare în redarea lucrărilor.
Impresionante însă maturitatea și sensibilitatea de care au dat dovadă pianistele Casiana Nanu și Oana Palconi în redarea Fanteziei în fa minor D. 940 a lui F. Schubert! Deși scrisă pentru pian la patru mâini, această versiune, transcrisă pentru două piane, a fost, probabil, de mai bun augur în contextul dat, fiindcă pianistele au avut posibilitatea, pe de o parte, să colaboreze, iar pe de alta să-și etaleze talentul, în proporții egale. Tinerele pianiste s-au inspirat una pe cealaltă în redarea acestei lucrări lugubre, în care morbul și iminența sfârșitului îl copleșesc pe ascultător…
Foarte norocoși am fost să avem inclusă în program Sonata pentru flaut, violă și harpă a lui C. Debussy. Această lucrare stranie, atât în ceea ce privește caracterul ei, cât și ansamblul de instrumente pentru care a fost compusă, figurează arareori pe afișele de concert. Remarcabilă a fost anvergura flautistei Iulia Lupaș, care părea să conducă ansamblul din care mai făceau parte Dana Goncear (violă) și Rebeca Cornea (harpă), și ele, la rândul lor, foarte expresive în redarea acestei capodopere, complicitatea (complementaritatea) și volumul de muncă ale celor trei întru realizarea interpretării fiind cu adevărat manifeste.
Seara s-a încheiat „en fanfare”, cu Variațiuni pe o temă de Haydn, pentru două piane, op. 56 b de J. Brahms. Pianistele Gloria Kallai și Luiza Olteanu au fost literalmente impresionante în redarea acestei partituri, după toate aparențele una deosebit de solicitantă, instrumental și expresiv. De remarcat autoritatea interpretativă a celor două. Foarte diferite, pianistele, în virtutea complicității manifestate, ar trebui să nu renunțe prea curând la acest duo, unul cu adevărat solid!
