Era o vreme când cam toate școlile mai mari aveau, pe lângă sălile de clasă, și alte facilități pentru elevii lor. Mai ales la oraș, dar chiar și la sate erau ateliere-școală, cantine, cămine pentru cazarea elevilor din alte localități. Cele mai multe aveau și un medic ori măcar un cadru sanitar, dacă nu și un cabinet dentar.

Astfel de minuni nu se mai află decât extrem de rar în unitățile școlare, și numai în cele mai răsărite, care au reușit, prin manevre administrative, să-și conserve toate aceste stabilimente cu profil aparte. Niște minți „luminate”, care, din nefericire, au avut vremelnic cuțitul (adică pixul) la îndemână au tăiat toate fondurile necesare pentru funcționarea unor astfel de dotări de bun-simț.

Veșnica, dar deloc credibila poveste ce se aude de două-trei decenii — „nu avem fonduri” — nu o mai crede nici măcar un învățăcel din primele clase. Pe lângă nepăsarea autorităților locale, care s-au văzut încărcate cu responsabilitatea unităților de învățământ, a apărut și o scădere a interesului părinților, dascălilor ori agenților economici, care ar fi trebuit să preia o parte din sarcinile financiare. Astfel, s-a ales calea cea mia simplă: s-a pus lacătul pe tot ce nu era util în mod direct. S-au închis cabinete, cantine, ateliere.

Dată fiind această situație tristă, cu atât mai lăudabilă pare o inițiativă ce aduce în cadrul unei școli o unitate de alimentație. Dar, oare, în cazul unor astfel de puncte de vânzare de produse (indiferent cum s-ar numi: bufet, cantină, sală de mese sau chiar purtând denumiri mai sofisticate, care nu înseamnă nimic dacă nu dispui de un dicționar!) totul este în regulă, atât prin prisma respectării legilor, cât și a normelor de igienă, dacă nu și a cerințelor minime de solidaritate socială?

Să trecem la un caz concret de la noi din urbe.

Recent, cam pe la sfârșitul lunii ianuarie, la prestigiosul Colegiul Național Pedagogic „Carmen Sylva” din Timișoara a fost deschis cu mult fast un bufet (sau „fresh corner”, cum i se spune mai cosmopolit). Sloganul „mâncare sănătoasă, minte sănătoasă” este cât se poate de îmbietor. Promite multe, în orice caz.

La început a fost primit cu bucurie de către elevi, dar mai ales de părinți, ce se vedeau scăpați de o grijă în plus, aceea de a pune zilnic la pachet elevilor câte ceva pentru gustarea din pauză. Lucrurile au funcționat (și funcționează) destul de bine, dacă e să ne referim la aspectul, deloc neînsemnat, al supervizării meniurilor de către specialiști nutriționiști. Este încă un punct pozitiv în această epocă în care tinerii sunt tentați să consume o serie de alimente din categoria „fast food”, despre care nu se poate spune că sunt echilibrate și sănătoase.

Avizele necesare de funcționare, de la DSV și DSP (Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, respectiv Direcția de Sănătate Publică Timiş), au fost eliberate și sunt în acord cu legislația. Dar, se pare, nu este suficient. Alte acte, la fel de necesare, nu s-ar fi eliberat — tot după spusele celor nemulțumiți. Cert este că, între timp, unii părinți au analizat anumite aspecte și au început să-și pună întrebări. Cele mai multe, îndreptățite.

În primul rând este vorba de prețurile practicate de acest „fresh corner”, ce sunt prohibitive pentru cei mai mulți dintre părinți. Majoritatea lor nu-și pot permite achitarea unor sume exagerate (după cum susțin unele voci). Cel mai la îndemână exemplu este acela al celei mai banale budinci din quinoa, care costă nu mai puțin de 22 de lei caserola. Poate că această pseudo-cereală este sănătoasă și aduce un aport energetic echilibrat organismului unui tânăr, doar că prețul este departe de a fi unul echilibrat.

Trebuie spus că Inspectoratul Școlar Județean Timiș a emis ordinul 15.207, din 12. 09.2022, adresat tuturor unităților de învățământ preuniversitar ce oferă servicii de masă elevilor. În documentul respectiv se specifică în mod explicit că, pentru trei mese pe zi, tariful trebuie să fie, în anul școlar 2022–2023, între un minim de 22 de lei/elev și un maxim de 30 de lei de elev. Din care 10% reprezintă regia pentru masă. Acest act se bazează pe prevederile articolului 1 din HG 407/1997. Sigur că tarifele de la Colegiul Pedagogic sunt mult peste plafonul aprobat. În acest caz, spun părinții, se face o confuzie (oare intenționată?) între termenul de cantină și cel de „fresh corner”. Cum acest din urmă termen nu are o definire clară în terminologia românească, poate însemna orice.

Dacă e să revenim la faimoasa budincă, deja pomenită, se mai spune, de către cei nemulțumiți, că nu are niciun element de verificare a calității, a termenului de garanție ori a trasabilității produsului. Produsul poate fi foarte bun — să ne înțelegem —, dar și extrem de dăunător, în cazul în care nu poate fi controlat.

Un alt aspect, pus serios sub semnul întrebării, este cel legat de plata produselor. Se evită contactul cu bani lichizi sub pretextul unor norme de igienă și se acceptă doar plata cu cardul. Acest mod de plată este discriminatoriu pentru o parte din copii. Nu oricine, mai cu seamă cei de vârste mai mici, are acces la astfel de mijloace de plată electronice.

Seria criticilor nu se oprește însă aici. Se mai face vorbire, pentru moment mai mult în șoaptă, că nici avizele necesare pentru acest „bufet” nu ar fi în regulă. Cum punctul de alimentație se află într-un edificiu cu un statut mai special, fiind protejat de legile ce au în vedere clădirile istorice, nu au fost cerute avizele necesare pentru intervențiile de construire în interior. S-a refăcut un grup sanitar cu materiale scumpe și moderne. Ideea este foarte bună, dar se pare cu nu există avizele necesare de construcție de la Direcția Județeană de Cultură Timiș, cea care se ocupă de patrimoniul imobil aflat în județ.

Pentru a păstra echidistanța necesară în astfel de situații, publicația noastră va reveni cu noi informații despre situația de la Colegiul Pedagogic, atât din partea direcțiunii, cât și din perspectiva celor ce trebuie să vegheze la patrimoniul istoric al județului. Și câtă vreme școlile sunt administrate de Primăria Municipiului Timișoara, vom reveni și cu opinia șefilor administrației locale. Această primă parte de articol semnalează doar cele spuse de unii dintre părinții elevilor.