Astăzi, provocarea este de a găsi modalitatea de a participa, cu creativitate și cu implicare, la transformarea orașelor, pentru a le face mai agreabile pentru locuit, și a evita degradarea acestora. Pentru a răspunde nevoilor și așteptărilor locuitorilor, autoritățile locale trebuie să facă față unor provocări de cinci tipuri: ecologice, sociale, economice, culturale și celor care testează rezistența lor la situații destabilizante.
Cum a ajuns Timişoara să fie considerată un oraş al parcurilor şi al grădinilor? Suntem încredințați că cel mai important motiv în procesul de devenire ca oraş al grădinilor a fost faptul că de‑a lungul secolelor a fost înconjurat de mlaştini, locuitorilor fiindu-le necesar amenajarea de grădini, care să preia din disconfortul creat de ecosistemul unei mlaștini. Aceste mlaștini au constituit un avantaj strategic, dar și o piedică importantă pentru extinderea localităţii, dar și o amenințare pentru sănătatea locuitorilor săi. Pe lângă celebra Grădină a Pașei, hărțile habsburgice pomenesc de existența mai multor grădini din suburbiile Cetății Timișoara, fapt ce indică o dovadă clară a preocupării timișorenilor de a-și îmbunătăți bunăstarea și calitatea vieții.
În acest sens, la Universitatea Politehnica Timișoara a avut loc Conferința Internațională „Cultura dezvoltării urbane ecologice durabile”, proiect finanțat din Granturi SEE (Spațiul Economic European) și Norvegiene pentru reducerea disparităților sociale și economice în Spațiul Economic European și întărirea relațiilor bilaterale dintre statele donatoare și cele beneficiare. Conferința a fost moderată de Lector Prof. Dr. Ing. Rareș Halbac-Cotoară-Zamfir cu participarea lui Jannes Stolte de la Norsk Institutt for Bioekonomi, Johan Barstad și Rhys Evans de la Høgskulen for Grøn Utvikling din Norvegia, Virginia Marchetti de la Istituto Comprensivo Sandro Pertini – Martinsicuro-Italia, Galofre Fortuny Margerita, de la Escola Bernardí Tolrà Catalonia-Spania și a mai multor cercetători ai Universității Transilvania din Brașov și reprezentanți ai Universității Politehnica Timișoara.
Tot din partea bănățenilor, Asociația Culturală Salvați Patrimoniul Timișoarei a fost partenerul UPT în desfășurarea acestui proiect cu implicații pentru viitor.
În teorie, Strategiile Integrate de Dezvoltare Urbană reprezintă un instrument de planificare care să răspundă nevoilor de dezvoltare locală și să asigure continuitatea pe termen lung a viziunii de dezvoltare. Strategiile ajută administrațiile locale să ia cunoștință de problemele principale ale comunității, să formuleze priorități de viitor. În acest sens, viceprimarul Cosmin Tabără, participant la această conferință, a lansat o provocare specialiștilor prezenți: gestionarea deșeurilor rezultate în urma lucrărilor de construcții, care poluează intens spațiul verde prin ridicarea unei movile din moloz. Movilă care în timp, să fie împădurită, generând astfel o stavilă artificială împotriva vânturilor puternice și un nou plămân pentru Timișoara.
Una dintre principalele concluzii a fost că orașele se confruntă cu menținerea și îmbunătățirea calității spațiului public, precum și cu asigurarea accesului echitabil la spațiile verzi și publice. Procentul ridicat de spații urbane dezafectate rezultate din restructurarea activității de producție și peri-urbanizarea acestui tip de activități reprezintă atât o provocare, cât și o oportunitate de regenerare. În acest sens reprezentanții universităților din Norvegia au prezentat proiecte implementate cu succes în țara lor. Amprenta urbană a unui oraș este într-o continuă evoluție, densificându-se, modificându-și utilizările terenurilor și uneori extinzându-se. Gestionarea responsabilă a expansiunii și a creșterii compacte sunt subiecte importante pe agenda sustenabilității; prin urmare, evoluția amprentei urbane prezintă un interes deosebit pentru cercetători.
