Nevoile reale ale învățământului timișean nu au fost mai deloc rezolvate în peste trei decenii. Probleme sunt. Și se adâncesc în timp. Subfinanțarea acută și unele măsuri luate la întâmplare trag în jos procesul de educație a tinerei generații. Deși în ultima vreme au fost numeroase lucrări de renovare a clădirilor cu încărcătură istorică asta nu înseamnă că a și crescut semnificativ capacitatea școlilor de a prelua un număr crescând de elevi.
Primarul municipiului dorește să se îndrepte situația clădirilor destinate învțământului.
„80% din elevii din Zona Metropolitană învață în Timișoara. În fiecare dimineață 7.700 de copii și tineri trebuie să ajungă la școlile din zona centrală a orașului.
Avem nevoie de încă 2 școli construite de la zero, în zona de sud și în zona de nord, și să utilizăm mai bine spațiile existente. Asta va însemna și o discuție grea, dar necesară, care privește organizarea rețelei școlare. În zona metropolitană nevoia de spații e și mai mare: 4 școli noi.
Acestea sunt câteva din datele primului studiu despre educația în Zona Metropolitană Timișoara pe care l-am finalizat recent și pe care l-am lansat în dezbatere cu instituții publice, profesori și directori, elevi, societatea civilă, investitori și experți în educație.
În ultimele decenii, deciziile de a investi bani publici în școli au fost luate în mod pompieristic, iar rezultatele se văd. Avem școli supraaglomerate, spații neutilizate și în multe cazuri, clase prea mici.
Oprim acest mod de lucru. Am început deja să extindem școli de cartier și să obținem finanțări pentru școlile uitate de decenii. Aducem școala mai aproape de elevi și de părinți.
Discuția despre educație e o discuție a comunității și pentru prima oară o facem pornind de la date concrete și recomandări făcute de specialiști. Timișoara intră pe lista orașelor pionier din România cu privire la politicile de educație.”
