Nu e zi de la Dumnezeu fără să auzi, să vezi sau să citești pe site-uri prăpăstioase, conduse, destule dintre ele, de tot mai mulți prostănaci cu diplome de jurnaliști, cum că vine războiul. Că e vorba de pastorul Gâdea, de „reputatul analist” Chireac, de sublimul formator de opinie Ciuvică, care se produc noapte de noapte pe la fel de „reputatul” post Antena 3, ori pe Gold FM-ul meșterului cârmaci de presă Cosmin Gușă, toți băieții ăștia de talie mare și cu caracter liliputan propovăduiesc una și bună. Că vine zilnic marele război peste noi. Că Putin mai are puțin și-i strânge de gât din buncărul kremlinez pe Ciucă, pe Andrzej Duda și pe Maia Sandu deodată, precum proceda Stalin, prin 1948, cu iugoslavul Tito, cu mutra sa de gruzin însetat de sânge imprimată pe toate afișele balșoi atârnate pe clădirile Europei de Est.
Că televiziunile de știri de la noi au devenit, de un deceniu încoace, ecrane urlătoare, populate de inși ticăloșiți și ținuți în lesă de feluritele serviciile de informații nu mai e un secret decât pentru proștii sadea. La fel de adevărat și de trist, totodată, e și faptul că dezvoltarea accelerată a internetului a produs, tot de vreo zece ani încoace, adevărați monștri mediatici mici, mijlocii și mari, configurați în neprihănite, cum altfel?, site-uri jurnalistice.
Împreună, toți acești agenți mecanizați ai dezinformării și potențării urii, nu de clasă, precum altădată, ci pur sociale, sunt pe cale să creeze, dacă nu au și făcut-o deja, acel om nou și acea lume nouă visată cu atâta patimă de Marx și Engels la stânga, respectiv de Hitler, Pol Pot sau Idi Amin la dreapta spectrului ideologic.
Dacă de ideologie ar mai putea fi vorba astăzi, când, de fapt, nimeni dintre liderii cu apucături tiranice din prezent, fie Putin, fie Xi, nu se mai ghidează în deciziile lor maniacale decât pe „vâna” nobilă de conducători providențiali pentru propriile popoare și nu doar pentru ele.
Personal, mai frică îmi este de prostia abrutizantă și de incompetența „strălucitoare” a liderilor politici occidentali, de care, firește, ar trebui să ne legăm toate speranțele, noi, bieții estici, atunci când ne cuprind spaimele auzindu-i pe aceiași Putin și Xi amenințând fie cu ogivele nucleare, fie cu ocuparea „spațiului vital” din Asia de Sud-Est. Altădată, când Bătrâna Europă era condusă de la Londra la Bonn, și de la Paris la Washington de lideri precum Margaret Thatcher, Helmuth Kohl, François Mitterrand sau Ronald Reagan, parcă și fricile noastre de atunci păleau, gândindu-ne că, avându-i în fruntea lumii libere, nici măcar un Brejnev ori un Mao nu ar fi îndrăznit să se joace cu focul.
Astăzi, cu politicieni instabili și modești intelectual precum Macron, Scholz sau Biden, toate căile, mai puțin cele ale Domnului, sunt posibile! Cât despre România și liderii ei de azi, nu putem scrie altceva decât ce a scris, nici măcar profetic, ci pur și simplu la obiect, descumpănitul de Ion Luca Caragiale prin 1907, prin urmare, acum 115 ani: „Românul numeşte ţara lui patria bacşişului şi hatârului. Cu aşa parlamente se fac legi peste legi — cu aşa administrație se aplică”.
E de ajuns să le privim mutrele lui Iohannis, Ciucă și Ciolacu, cei trei indivizi care, cică, azi conduc România, ca să înțelegem că prostia, hoția și incompetența sunt bolile perene ale acestei țări fără putință de vindecare, nici măcar la un veac odată.
