Dușan Petrovici, scriitorul bănățean care a marcat lirica românească vreme de jumătate de secol a murit în această seară.
A scris ani buni în publicațiile de limbă română și sârbă din Banat, însă aproape întreaga sa creație literară a fost scrisă în limba română.
Din anul 1982 s-a stabilit în Germania la Dusseldorf, dar a continuat să publice alte importante volume de poezie la edituri din România.
Deși a fost mai degrabă marginalizat în antologiile de poezie întocmite de importanți critici literari din țară, Dușan Petrovici s-a remarcat printr-o lirică de forță, elegantă și neconcesivă în același timp.
O mărturie a talentului său excepțional este și poemul pe care-l publicăm mai jos, scris către finalul vieții sale:
Dușan Petrovici (1938-2023)
departe-i orașul cu păpuși în doliu departe-i mitteleuropa un kolhoznic desculț sunt și scriu numai cu pana de gâscă a fost oare totul numai un vis o vânare de vânt mormintele zac și acum ca niște piane obosite părăsite de muzicienii cei mari dar cicatricea pe care o purtăm e ban de aur e nestemată iar cel care scrie e un om simplu cel care scrie e un om simplu
Însemnări atroce (2015)