Recentele modificări ale Regulamentului de organizare și funcționare a Curții de Conturi reprezintă un foarte grav atentat la integritatea, eficiența și, până la urmă, la utilitatea acestei importante instituții publice, de rang constituțional. În esență, prin modificarea acestui Regulament, Curtea de Conturi a României a glisat de la statutul unei instituții de decizie, aptă să dispună măsuri reparatorii și, respectiv, recuperatorii în beneficiul bugetelor și a patrimoniilor publice la statutul — mult mai precar — de instituție de recomandare. Concret, Curții i-a fost luat pur și simplu instrumentul deciziei de măsuri, lăsându-i-se doar posibilitatea de a întocmi rapoarte de constatare a neregularităților și a nelegalităților privind modul în care autoritățile publice din această țară, cu tot cu agenții lor, administrează sau gestionează bunuri proprietate publică ori cheltuie fonduri publice. Aceste rapoarte — o spune în mod expres noul Regulament de funcționare a Curții de Conturi — nu sunt acte administrative, nu produc efecte constrângătoare prin ele însele și nu au de ce să fie atacate la instanțele specializate de contencios administrativ (tocmai pentru că sunt ca pătrunjelul în ciorbă). Abia dacă aceste recomandări nu sunt urmate — și nici nu prea au de ce să fie, pentru că perspectivele sancționatorii sunt modeste! —, auditorii Curții pot propune plenului instituirea unor măsuri asigurătorii la adresa entității anterior controlate (așa cum este cazul blocării unor conturi aferente bugetelor publice ale acestor entități), măsuri care însă nu devin realitate decât numai dacă plenul politizat al consilierilor Curții de Conturi aprobă mai sus arătata propunere. Spun politizat, pentru că toți consilierii de conturi sunt numiți de Parlament, la propunerea grupurilor parlamentare și din rândul partidelor politice. Dacă nu o face — iar prieteniile politice vor prima în această chestiune! —, propunerea de indisponibilizare a accesului entității anterior auditate și care a administrat bunuri ori a cheltuit fonduri publice în mod nelegal și ineficient rămâne literă moartă. Și, uite așa, „băieții deștepți” de prin administrațiile publice locale (mai ales), de prin deconcentrate, de prin agențiile guvernamentale și de prin alte instituții publice vor avea liber la jefuit.

Ce se ascunde în spatele caricaturizării Curții noastre de Conturi? Simplu: intenția de a fura în voie. Fondurile aferente planurilor de care tot auzim în dreapta și în stânga (PNRR și PNDL, mai ales) sunt foarte tentante, iar „băieții deștepți din administrația publică” nu vor să rateze momentul. Sunt avocat și, în această calitate, m-am confruntat, în instanțe, cu decizii discutabile ale Curții de Conturi. Știu că, uneori, aceste decizii au fost date în maniere criticabile sau cu încălcarea legii ori a unor principii de drept. Dar în calitate de (modest) dascăl universitar, cu o carieră care se apropie de 24 de ani la catedră, nu pot să rămân în pasivitate. Acest scurt text nu este un manifest în favoarea Curții de Conturi. Nu am eu căderea de a apăra această instituție, în interiorul căreia își desfășoară activitatea foarte mulți oameni bine pregătiți și cu un respectabil contur profesional. Dar nu pot ignora ceea ce, de fapt, se pregătește în această țară, prin aceste modificări ale Regulamentului de organizare și funcționare a Curții de Conturi, o instituție care a fost înființată în România încă din timpul lui Al.I. Cuza și care, chiar și în timpul regimului comunist, și-a continuat existența (desigur, în alte condiții ideologice), sub denumirea Curții Superioare de Control Financiar. Prin Constituția din anul 1991, a fost reînființată Curtea de Conturi, în forma unei autorități administrative autonome, competentă să exercite controlul asupra formării și executării bugetelor publice (sau ale autorităților ori ale instituțiilor publice, inclusiv ale regiilor, societăților și companiilor publice), dar și asupra modului în care sunt administrate și gestionate bunurile aparținând statului și unităților sale administrativ-teritoriale. Faptul că această Curte de Conturi a fost înființată și organizată în forma unei autorități administrative autonome nu a fost și nu este lipsit de relevanță: fiind o autoritate autonomă, Curtea de Conturi nu este subordonată Guvernului și niciunei alte autorități publice executive, fiind supusă doar unui control (formal) al Parlamentului. Mai mult decât atât, în virtutea Legii ei de organizare și funcționare (nr. 94/1992), nicio autoritate publică nu poate opri un control în desfășurare al Curții de Conturi și nici nu poate infirma concluziile la care această autoritate publică ajunge în realizarea competenței sale de control. Doar o instanță judecătorească specializată de contencios administrativ putea anula, în tot sau în parte, deciziile de măsuri pe care auditorii Curții le întocmeau în scopul readucerii la starea de legalitate a operațiunilor cu bunuri și/sau fonduri publice, desfășurate în sistemul instituțional al statului. Și aceasta, în contextul unui proces judiciar, în care entitățile controlate de Curtea de Conturi se puteau apăra față de deciziile pe care le considerau netemeinice sau nelegale, cu respectarea principiului liberului acces la justiție. Astăzi, Curtea de Conturi a devenit o instituție „amputată”, pusă pe tavă la dispoziția consilierilor de conturi, oameni de partid care vor răspunde servil la semnalele date de conducerea formațiunilor politice din care acești consilieri provin și cărei conduceri, până la urmă, ei datorează lefurile grase obținute tocmai în funcțiile în care au fost plasați.