Nu o dată, ci de zece, de o sută, de o mie — dar ce spun?! —, de o mie și una de ori — ca să parafrazez cel mai frumos titlu de carte din lume — am zâmbit amar privind câte semne de interdicție pot fi lipite azi pe ușa unui biet local public. De o mie și una de ori, adică de fără număr de ori, ca să „rămân cu picioarele pe pământ”. Cu πcioarele — nu? —, dacă tot a venit vorba de numere fără sfârșit. Și dacă tot va veni de fotbal, fie el și feminin sau cu atât mai bine, fiindcă e cu picioare frumoase. Iar frumusețea și infinitul sunt precum Cătălina și Hyperion din „Luceafărul”. Merg gând la gând până când Cătălina și Cătălin merg mână-n mână. Dar tot rămâne ceva.

Ei bine, la sfârșitul săptămânii trecute a fost acordat, în premieră mondială, un cartonaș alb într-un meci oficial de fotbal. Evenimentul s-a produs la o întâlnire din Cupa feminină a Portugaliei, dintre Benfica și Sporting. Echipele medicale ale celor două formații au încasat „albul” fiindcă au intervenit cu succes, împreună, când unui spectator i s-a făcut rău. Ați ghicit deja: cartonașul alb nu sancționează, ci recompensează. Ce? Fair-play-ul, tocmai esența jocului, rostul lui prim și ultim, etica și, la rigoare, estetica sa.

Știrea m-a luat pe nepregătite. Citisem că Platini voia să introducă acest cartonaș pentru a sancționa, printr-o eliminare temporară (10 minute), jucătorii care aduc injurii arbitrilor, caz în care cartonașul alb se adăuga, semantic, galbenului și roșului. Federația lusitană însă a avut ceva mai mult umor decât lorenul nostru. A schimbat pur și simplu sensul punitiv al cartonașului. Ideea de cartonaș. Cum? Albind-o!

Când traduc în viața de zi cu zi povestea cartonașelor, revin la ușa localului. Așadar, dacă intru cu un chihuahua — pardon, cu un maidanez, ca să nu fiu acuzat de rasism! — într-un local, primesc un avertisment — ca pentru o alunecare ratată, care putea pune în pericol glezna scaunului de bar. Dacă însă patrupedul meu latră după ce vede galbenul Prigatului de portocale, înjurând, desigur, barmanul, în loc de roșu (sau al doilea galben) primește un cartonaș alb și pot reveni cu el după 10 minute, ca să văd dacă nu cumva își aprinde și o țigară, ceea ce ar însemna roșu direct.

Complicate sunt astăzi căile cartonașelor. Ca și ale abțibildurilor de pe termopanele localurilor. Și, aș adăuga, ale doctoratelor sau lucrărilor științifice plagiate. Teren unde cartonașul alb se simte ca acasă. Fiindcă ce spaimă mai mare pentru un scriitor — iar un doctorand, la nivel biomecanic, nu e altceva decât un scriitor, un om care scrie ceva — decât pagina albă. Indiferent de format. Fie și 10/8 cm, cât are un cartonaș… alb!

De ce spun asta? Fiindcă tot la sfârșitul săptămânii trecute aflam că însuși coordonatorul tezei de doctorat copy-paste a ministrului de Interne Lucian Bode, rectorul Academiei SRI „Mihai Viteazul”, prof. univ. dr. Adrian Ivan, a fost suspendat de Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, pentru o perioadă de doi ani, din „funcția” de coordonator de doctorat. Adică a primit un cartonaș alb platinian. Dar, stupoare, cartonașul alb a căpătat instantaneu și un sens lusitan, odată ce profesorul a întâmpinat suspendarea cât de poate de bărbătește, transformând-o într-o autosuspendare izvorâtă din revelaţia pe care a avut-o după verdictul de plagiat primit de doctorul său. Și anume că timpul și multitudinea de sarcini ce-i revin nu-i permit să se ocupe așa cum trebuie — și cum, fără îndoială, știe — de doctoratele clujene. Deci albul pleonastic al lui Platini, ridicol oricum, poate conviețui, drept dovadă, în domeniul nostru academic, cu albul portughez, cel viceversa, cel ce nu pedepsește, ci recompensează.

O lecție de fair-play magistral predată de acest sereisim profesor universitar! Și o dovadă în plus că, unde-i educație, nu-i tocmeală! Și nu poate fi decât așa, câtă vreme legea în domeniul plagiatelor e scrisă cu cerneală simpatică: alb pe alb, în format 10/8 cm.

P.S.: La sfârșitul acestor rânduri promit să nu mai zâmbesc amar privind semnele de interdicție de peste tot. Ci dulce, fiindcă surâsul dulce nu știu cât aduce, dar produce. Efecte, sper. Efecte într-o lume în care bunul-simț, educația primește de cum intră pe ușă un cartonaș alb. Nu un cec (în) alb, așa cum ar merita mereu și mereu. Iar cartonașul e și à la Platini și à la Federația Portugheză de Fotbal. Și suspendă temporar, și premiază firescul. O minciună și într-un sens, și-n celălalt.