La fel ca și în anii din urmă, la Timişoara, manifestările prilejuite de Unirea Principatelor Române au fost organizate la monumentul comemorativ al lui Alexandru Ioan Cuza, amplasat în în faţa sediului poliției timișene.
Festivitățile au fost destul de scurte dar pline de fior patriotic pentru ce s-a înfăptuit cu mai mult de 160 de ani în urmă.
Pe 24 ianuarie se sărbătoreşte Unirea Principatelor Române sau „Mica Unire” cum din păcate mai este cunoscută. Formula este destul de nefericită. Orice unire este un eveniment important și mare și nu-i poate fi redusă importanța prin alăturarea cuvântului „mică”.
În această zi, în 1959, Alexandru Ioan Cuza era ales domn al Munteniei, după ce în pe 5 ianuarie fusese ales în această demnitate şi în Moldova. A fost de fapt o „uniune personală”, unirea de facto având să se producă abia trei ani mai târziu, atunci când s-au unificat parlamentele şi guvernele de la Bucureşti şi Iaşi.
Militari din toate structurile ce poartă uniformă au format un dispozitiv pentru a cinsti pe cel ce a fost la rândul său un militar cu rangul de colonel.
S-a prezentat onorul și a fost salutat drapelul de luptă de către oficalitățile invitate. Iar după intonarea Imnului României preoții au slujit un scurt serviciu religios.
Nu au lipsit nici alocuțiunile politicienilor și nici depunerea de coroane și jerbe de flori la bustul domnitorului. Iar defilarea militarilor a fost ca de obicei punctul cel mai așteptat de cei mai mici participanți. Pentru ei a fost totul foarte interesant și nu au ținut cont de vremea mohorâtă ce se pregătea de ploaie.
Și cum Unirea nu este doar o vorbă golită de sens cei prezenți s-au prins în „Hora Unirii” la fel ca în acea iarnă din 1859.
