Expoziția „I wandered lonely as a cloud” reunește lucrările a șase artiști din Cluj-Napoca – Robert Andacs, Mathias Bar, Taisia Corbut, George Crîngașu, Norbert Filep, Ada Muntean și Josepha Blanchet (Toulouse, FR), curatoriată de Mirela Stoeac-Vlăduți și Ada Muntean, poate fi văzută la galeria META Spațiu din Timișoara până pe 3 februarie 2023. Concepută ca un spațiu de explorare, în care vizitatorii pot contempla și reflecta asupra intimității artistice și necesității de însingurare.
Netulburată solitudine. Starea de a fi singur este, adesea, asociată cu angoasa, izolarea, exilul. Dar dacă ne schimbăm perspectiva actuală și încercăm să ne imaginăm o aspectul pozitiv al singurătății, într-o viziune post-romantică a lumii?
Este, desigur, dificil să ai o concepție efugionistă asupra naturii, când lumea noastră este amenințată în fiecare zi de dezastre ecologice; totuși există și alte mijloace disponibile. Iar expoziția de față explorează această posibilitate – cea de a interioriza „natura”, ca epitom al tuturor lucrurilor, necreate de om. Natura interioară și exterioară se intersectează sublim în lucrările de artă expuse și rătăcirea între aceste două instanțe oferă o plăcere particulară ce urmează a fi experimentată. Aceasta nu vine să întărească mitul artistului – ca un individ izolat, aproape de nebunie – ci mai degrabă să-l contrazică. Artiștii operează prin observație și participare directă și stratifică atât cunoștințe vizuale, cât și pe cele conceptuale, dispunând de instrumentarul necesar recreării experiențelor trăite, prin memorie și percepție.
Este, desigur, dificil să ai o concepție efugionistă asupra naturii, când lumea noastră este amenințată în fiecare zi de dezastre ecologice; totuși există și alte mijloace disponibile. Iar expoziția de față explorează această posibilitate – cea de a interioriza „natura”, ca epitom al tuturor lucrurilor, necreate de om. Natura interioară și exterioară se intersectează sublim în lucrările de artă expuse și rătăcirea între aceste două instanțe oferă o plăcere particulară ce urmează a fi experimentată. Aceasta nu vine să întărească mitul artistului – drept un individ izolat, aproape de nebunie – ci mai degrabă să-l contrazică. Artiștii operează prin observație și participare directă și stratifică atât cunoașterea vizuală, cât și pe cea conceptuală, dispunând de instrumentarul necesar recreării experiențelor trăite, prin memorie și percepție.
Titlul expoziției sugerează această stare de echilibru, respingând stigmatul asociat în mod normal cu a fi singur și într-o stare copleșitoare. În singurătate, există posibilitatea contemplării, a rememorării, a visului. Privitorul se confruntă nu cu o singurătate auto-impusă, în parcursul expozițional, ci cu o densitate interioară temporală și spațială a intimității emoționale, în diferite dispuneri și stratificări estetice. Inspirat de o poezie scrisă de poetul romantic William Wordsworth, „I wandered loney as a cloud” (trad. “Odă narciselor”) este o invitație deschisă la o atitudine meditativă și introspectivă asupra relației noastre cu lumea interioară, dar și cu mediul exterior. Sau, cum spunea, pictorul german Caspar David Friedrich: „Artistul nu ar trebui să picteze doar ceea ce vede în fața lui, ci și ceea ce vede în el. Dacă, totuși, nu vede nimic în el, atunci ar trebui să se abțină să picteze ceea ce vede înaintea lui”. Arta nu neagă existența unei realități independente, obiective, ci, mai degrabă, o astfel de realitate poate fi descrisă doar prin experiența subiectivă a individului: lumea ne este cunoscută doar prin răspunsurile noastre imaginative la ea, iar artiștii, cu receptivitatea lor sporită la afect, sunt cel mai în măsură a le devoala.
Scala intimă a diferitelor medii – de la pictură, la desen, video și obiecte imprimate 3D – determină intensitatea concentrată a compozițiilor. Plasate într-o izolare ambiguă, lucrările expuse creează un cadru seren și marchează tranziția către un viitor optimist.
Oricât de mult am încerca să eliminăm suferința (sub diversele ei forme), ea se dovedește a fi esențială pentru progres și, în special, pentru formele de expresie artistică. Artele vizuale se prezintă ca o extensie și, în același timp, ca o reflecție asupra schimbărilor ontologice și sociale pe care le traversează umanitatea, abordând metode care provoacă status quo-ul naturii umane, construind și distrugând, constant, lumea, cu scopul de a o reconfigura, regândi și recontextualiza. ( -̦̆, )