Aproape că nu există domeniu în care Timișoara să nu fi bifat în istoria sa o premieră. Sunt peste 1.000 spune inventatorul Remi Rădulescu, cel care a reunit cele mai importante invenții într-o expoziție a performanțelor bănățene, acum patru ani. Reamintim doar câteva.
Pe străzile Timișoarei a circulat primul tramvai electric din România. Timișoara a fost primul oraș din țară cu o fabrică de bere, iar la nivel european, Timișoara a fost prima cu străzile iluminate electric. La Timișoara a fost pentru prima dată folosit vaccinul antivariolic și tot aici a fost folosită, pentru prima dată, anestezia într-o operație, ne povestește Remi Rădulescu.
“Timișoara are peste 1000 de premiere. Asta știm de la iluștri noștri istorici. Dar în expoziția Premierele bănățene sunt 152. Sunt premiere în toate domeniile. Dacă vorbim de sport, Timișoara a fost primul oraș cu club de canotaj. În 1864, studenții bănățeni au adus canotajul pe Bega, inspirați de regatele de la universitățile din occident. Johnny Weissmuller ar dublu campion olimpic la olimpiadele din 1924 și 1928 a fost primul pământean care a înotat sub un minut la stilul liber”, spune Remi Rădulescu.
De la fondarea Societății Inventatorilor din Banat. În 2015 la Timișoara s-au realizat 7 saloane de invenții, mai spune Remi Rădulescu. Peste 2.000 de inventatori și invenții din 10 țări, cercetători și academicieni au venit în Timișoara, oraș al premierelor. Următoarea expoziție va fi a culturii bănățene, în toamnă.
“Eu îmi doresc foarte mult ca Timișoara să ajungă iarăși la standardele europene, așa cum a fost odată. Toate aceste muzee, expoziții, saloane de invenții s-au creat și din oarecare tensiune interioară și din frustrare că ne-au luat-o alții înainte și noi, ca localnicii, nu putem să acceptăm, ținând cont că ne cunoaștem istoria și știm foarte bine ce am însemnat Timișoara și Banatul”, spune Remu Rădulescu.
Timișorenii a căror opinie este că orașul și-a pierdut din strălucirea de altădată, reclamă lipsa curățeniei, spre exemplu, faptul că parcurile sunt neîngrijite, atmosfera gri și spun că inclusiv oamenii și-au cam pierdut din răbdare, ceea ce îi face pe unii mai puțin prietenoși.
Ce nu îi lipsește Timișoarei este identitatea, iar imnul Timișoarei este tocmai despre această identitate. Cel care a scris versurile compoziției “Timișoara” interpretată de Pro Musica, scriitorul și jurnalistul Marian Odangiu ne povestește cum s-a născut această poveste.
“E o poveste cu cântec. În decembrie, în zilele de foc ale evoluției, la un moment dat, Ilie Stepan a cântat în balconul Operei. A fost acolo în piață, a mers la un prieten să ia o chitară, a urcat în balcon, a cântat și după aceea, într-un acces absolut firesc de teamă, de spaimă, poate chiar, a venit la mine acasă. În cele două sau trei nopți petrecute împreună, pentru că la Timișoara a fost o teroare înspăimântătoare, mcu seamă in zilele de 19 și 20, Ilie avea în minte acel refren <Timișoara-Timișoara-Timișoara>. Am construit un text, el a conceput o schiță de piesă și prin 25 sau 26 decembrie am fost la sala Pro Musicii de la Casa Tineretului și s-a ajuns la o formă atât de de frumoasă care este cea de acum, încât textul pe care eu l-am scris inițial nu avea nicio legătură. Și atunci acolo, pe o o ladă de echipamente muzicale, cu un ciot de creion și o bucățică de hârtie ruptă dintr-o etichetă de pe lăzile respective, am scris acest text. Este o piesă identitară, este identitatea Timișoarei adevărate, a Timișoarei de atunci, din săptămâna post săptămâna de singurătate”, spune Marian Odangiu.
