Lipsa de combustibil se răspândeşte în întreaga economie globală, ameninţând cu recesiuni şi un nou val de inflaţie, scrie Bloomberg, constatând că preţul gazului natural a devenit forţa motrice din Noul Război Rece.
… Gazul natural este cea mai tare marfă din lume în acest moment, scrie Bloomberg. Este un factor cheie al inflaţiei globale, afişând creşteri ale preţurilor care sunt extreme chiar şi după standardele pieţelor agitate de astăzi – aproximativ 700% în Europa de la începutul anului trecut, împingând continentul în pragul recesiunii.
Pe scurt, gazele naturale rivalizează acum cu petrolul ca un combustibil care modelează geopolitica. Războiul din Ucraina este cel care a catalizat criza gazelor la un nou nivel, prin eliminarea unei părţi cruciale a aprovizionării. Rusia reduce livrările prin conducte către Europa – care spune că oricum vrea să nu mai cumpere de la Moscova.
Lupta pentru a umple acest gol se transformă într-o fugă la nivel mondial, în timp ce ţările se întrec pentru a asigura încărcăturile rare de gaz natural lichefiat înaintea iernii din emisfera nordică. Germania spune că deficitul de gaz ar putea declanşa un colaps asemănător celor de la Lehman Brothers, deoarece puterea economică a Europei se confruntă cu perspectiva fără precedent ca întreprinderile şi consumatorii să rămână fără energie.
Principala conductă Nord Stream care transportă gaz rusesc în Germania urmează să fie închisă pe 11 iulie pentru zece zile de întreţinere şi există o teamă tot mai mare că Moscova nu o poate redeschide. Liderii G7 caută modalităţi de a reduce veniturile Rusiei din gaze naturale, care ajută la finanţarea invaziei Ucrainei şi susţin noile investiţii în GNL.
Şi ţările mai sărace care au construit sisteme energetice în jurul gazului ieftin se luptă acum să-şi permită, relatează Bloomberg. „Sunt anii 1970 pentru gazele naturale”, spune Kevin Book, director general la ClearView Energy Partners LLC, o firmă de cercetare cu sediul în Washington.
„Lumea se gândeşte acum la gaz aşa cum credea cândva despre petrol, iar rolul esenţial pe care îl joacă gazul în economiile moderne şi nevoia de aprovizionare sigură şi diversificată au devenit foarte vizibile.”
Multe ţări au apelat la gaze naturale ca parte a tranziţiei către o energie mai curată, deoarece încearcă să elimine treptat utilizarea combustibililor fosili mai murdari, cum ar fi cărbunele şi, în unele cazuri, şi energia nucleară. Marii producători – precum SUA, care au urcat rapid în rândul exportatorilor de GNL pentru a rivaliza cu Qatarul ca cel mai mare din lume – văd o cerere în creştere pentru producţia lor. Patruzeci şi patru de ţări au importat GNL anul trecut, aproape de două ori mai mult decât acum un deceniu.
Dar combustibilul este mult mai greu de transportat decât petrolul, deoarece trebuie să fie lichefiat în locuri precum uzina Freeport din Texas. Preţurile de referinţă ale gazelor naturale au crescut vertiginos în Europa şi Asia – şi au crescut şi în SUA Au existat deja o mulţime de semne de etanşeitate extremă pe piaţă. Războiul şi Covid-ul pot tulbura toate mărfurile, de la grâu la aluminiu şi zinc, dar puţin se compară cu volatilitatea groaznică a preţurilor la gaze la nivel mondial. În Asia, combustibilul este acum de trei ori mai scump decât acum un an. În Europa, acesta este unul dintre principalele motive pentru care inflaţia tocmai a atins un nou record. Gazele naturale rămân mai ieftine în SUA – dar chiar şi acolo, futures s-au dublat cu mai mult decât în acest an înainte de închiderea Freeport. Cu aliaţii politici cheie din Germania până în Ucraina disperaţi să cumpere gaz american, producătorii americani avertizează că mai multe vânzări în străinătate vor însemna costuri mai mari acasă. Reacţia pieţei la incendiul din Freeport ilustrează o „conexiune clară între exporturile de GNL şi impactul inflaţionist asupra preţurilor interne la gaze naturale şi electricitate”, spune Paul Cicio, preşedintele Industrial Energy Consumers of America.
Pentru a satisface toată noua cerere va fi nevoie de un val masiv de investiţii în aprovizionare. Acest lucru este deja în curs şi a primit un impuls la reuniunea de săptămâna trecută a celor mai mari economii ale lumii occidentale, unde liderii G-7 au promis că vor sprijini investiţiile publice în proiecte de gaze – spunând că acestea sunt „necesare ca răspuns la criza actuală”.