Nou deschisul centru cultural de la Politehnică a și pornit la drum cu aplombul unei galerii mult rutinate. Primii expozanți deja pot fi admirați pe simeze. Nu nu e vorba de chiar oricine. Vorbim de artiști cu greutate ideatică și artistică confirmată.
Josépha Blanchet | Lacurile sunt reflecțiile viselor noastre
Expoziția, compusă dintr-o serie de imagini fotografice și lucrări video, cercetează teme legate de transformările inerente și de inversia structurilor și suprafețelor. Inversia notabilă este, desigur, figura feminină nu ca obiect sexual fetișizat, ci ca subiect în conflict, ce plutește și agonizează într-un spațiu lipsit de gravitație. Prin îmbinarea a numeroase perspective și tărâmuri spațiale într-unul singur, artista prezintă corpul feminin prins în numeroase realități paralele, de la peisaje pastorale la împrejurimi pustii.
Suprafața fotografică este, de fapt, o imagine pictorială pătrunzătoare, construită în straturi intense ce oferă tridimensionalitate imaginii și o perspectivă profundă. Josepha prezintă aceste juxtapoziții cu conștiință de sine, folosind straturi digitale în aceeași manieră pe care o folosește și în pictură, explorând și disipând limitele fragile ce separă pictura de fotografie și video. Fiecare scenă figurativă spectrală e bogată atât în informație afectivă cât și în abordare structurală, și totuși zăbovește melancolic în ambiguitate și ambivalență estetică.
Cosmin Haiaș | I see nothing
Cosmin Haiaș deconstruiește, adaugă, transformă. Lucrările sale sunt compoziții care combină tehnici multiple și concepte, aparent antagonice, dar profund metaforice, înrădăcinate în cunoașterea artistică și cea științifică. Artistul este el însăși un hibrid, exponențial atât pentru zona ingineriei (fiind absolvent al Universității Politehnica din Timișoara și inginer), cât și pentru domeniul artistic (cu un doctorat în artele vizuale și cu numeroase expoziții naționale și internaționale). Acest tip de gândire care determină practica sa artistică este, ceea ce numea filosoful francez Gilles Deleuze, o interferență a domenilor, pe principiul co-existenței și transdiciplinarității.
În cadrul evenimentului “I see nothing”, artistul prezintă două lucrări în care regăsim fascinația sa pentru întrebări filosofice esențiale – “De unde venim?”, “Încotro ne îndreptăm?”, “Care este scopul nostru” – precum și modul său critic și meditativ de a observa lumea și de a trasa noi moduri de a o privi. Între distopie și tehno relicve, lucrările prezentate fac apel la sensibilitate, la auto-analiză și reflecție personală, privitorul fiind provocat să se lase imersat în acest mediu, în care interpretările se ascund sub multiple straturi vizuale și conceptuale și așteaptă să fie descoperite.
Dan Perjovschi | Newspaper insert
Într-un moment de incertitudine, în care riscul desensibilizării este real, desenele lui Dan Perjovschi publicate în ziarul timișorean Banatul azi au impactul direct și imediat al mesajului – simultan vizual și textual – că trebuie să menținem vie atenția asupra acțiunilor inumane ale Rusiei asupra Ucrainei. Insertul său în publicație devine, în acest fel, o știre actuală și urgentă, ce readuce la ordinea zilei un subiect important, care ar trebui să ne privească pe toți, dar care se diluează pe zi ce trece în percepția publică.
*Acțiunea artistică face parte din seria “Weapons of mass construction” realizată de centrul cultural MV sci-art pentru susținerea refugiaților ucraineni din România.
George Roșu | No tank you
“No tank you”, expoziția artistului George Rosu din cadrul MV sci-art este o reacție comentariu la situația actuală – războiul din Ucraina și instabilitatea globală cauzată de acesta. Intervenția în spațiu generează un dialog și o legătură necesare între spațiul instituției, cel al galeriei și spațiul public, și în același timp articulează una dintre principalele direcții/deschideri ale unui program expozițional, educațional și curatorial în proces de coagulare.
Imagini simbolice care comunică și astfel generează atitudini, laconice, în cheie ironică, incomode dar nu agresive, desenele lui George Roșu atrag atenția asupra unor evenimente și realități sociale și politice dar și asupra propriei identități și poziționări, aflate la rândul lor într-o interogare constantă