Chiar dacă anul acesta Ziua Muncii – 1 Mai, cade duminică, ea este zi liberă pentru toți românii, fiind inclusă în categoria zilelor libere legale.

De 1 mai, românii obișnuiesc să meargă pe litoral sau să facă grătare în aer liber, unde micii sunt la mare căutare.
1 mai este Ziua Internațională a Muncii, această amintește de greva generală din Chicago.

Semnificația zilei de 1 Mai

În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestări muncitorești.

Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în manifestări țărilor lumii, diverse amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca aceasta să fie liberă.

Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor.
În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.
Anul acesta, de 1 Mai este și o importantă sărbătoare religioasă: Duminica Tomii.

De ce se mănâncă mici de 1 Mai?

Cu toate că sunt considerați o specialitate românească, micii sunt disputați către România, Bulgaria, Grecia, Serbia și Turcia.
Povestea micului vine din secolul al XIX-lea, din zona Balcanilor.
Legenda românească spune că micii au fost inventați prima dată la hanul La Iordachi din București, cunoscut și apreciat pentru cârnații săi.

Cea mai cunoscută dintre variante îl creditează pe renumitul cârciumar Iordache Ionescu ca „inventator” al acestui preparat.
Istoria spune că într-o zi de pe la începutul secolului trecut, când locanta sa situată undeva pe strada Covaci din centrul Bucureştiului era plină de muşterii, bucătarii au rămas fără maţe pentru cârnaţi.
Având spirit inventiv de comerciant, Iordache a venit cu o idee care avea să se materializeze în cel mai popular fel de mâncare românesc.
În carnea tocată pregătită pentru cârnaţi a amestecat câteva condimente, după care a porţionat-o în forma binecunoscută şi a aşezat-o direct pe grătar.
Invenţia culinară a avut succes instantaneu, atrăgând faima localului.

Tradiții de 1 Mai

Cunoscută și sub numele de „Armindenul”, ziua de 1 Mai vine cu câteva tradiții și obiceiuri.
În dimineața zilei de 1 Mai, oamenii trebuie să se spele cu rouă pe față pentru că aceasta simbolizează belșugul, bogăția și sănătatea.
Ritualul trebuie făcut în primele trei zile din luna mai.
Armindenul, una dintre cele mai complexe sărbători din calendarul popular românesc, cu multiple semnificații.
Armindenul este considerat protectorul vegetaţiei, al animalelor, al holdelor semănate, viilor şi livezilor, precum şi al oamenilor.
La sate, fiecare gospodar își va împodobi porțile cu ramuri verzi pentru bunăstare.
În funcție de țării, Armindenul este cunoscută sub diverse denumiri- Ziua Pelinului, Ziua Bețivului, Maiul, Băui sau Păui, care au la baza fiecărei practici ritualice sau aspecte inspirate din natură.
Numele de Armindeni provine de la cuvântul de origine slavă ierminden, care înseamnă ziua Sfântului Ieremia.
În trecut, ziua de Armindeni era respectată cu sfințenie, „pentru a fi sănătoși tot anul”.
În această zi nu se lucrează nici acasă, nici la câmp pentru a recolta să fie ferite de furtuni și grindină.

Ce nu știai despre 1 Mai

Ziua de 1 Mai era cunoscută, pe vremuri, şi ca Ziua Pelinului sau Pomul lui Mai. Era sărbătoarea de Armindeni. Tradiţia spune că acum se pun ramuri verzi la porţi, pentru noroc şi belşug. De asemenea, pelinul se pune pe masă, alături de tacâm şi între aşternut şi haine pentru a îndepărta spiritele rele.
Potrivit wikipedia.org, Armindeni este cunoscută în popor drept ziua pelinului, sau ziua bețivului. Este o sărbătoare populară, cu data fixă 1 mai.
Aceasta data este considerata începutul verii, iar sărbătoarea se ținea pentru roadele pământului și pentru a evita dezastrele naturale precum grindina sau seceta.

1 mai – Arminden, o sărbătoare cu origini păgâne

Arminden este de fapt o zeitate a vegetației, așadar sărbătoarea are origini păgâne. Se obișnuiește ca în aceasta zi sa se pună câte un pom sau câte o crenguță verde la poartă, ușa sau ferestrele caselor.

Este supranumită și sărbătoarea lui Ieremia, de la vechiul slav Ieremii nidini (ziua lui Ieremia).

În tradiția rurală, armindenul era un copac curățat de crengi și împodobit cu spice de grâu:
Tinerii plecau în pădure, în munte și tăiau cel mai înalt copac (brad sau fag), pe care îl puteau aduce ei pe umeri. Îl curățau de crengi, dar la vârf îi lăsau câteva, pe care le împodobeau.
Armindenul era ridicat, până la prânz, în centrul satului. Pe tulpină se puneau cununi de flori și spice de grâu. Urma o întrecere a tinerilor care se adunau și puneau uneori pariuri, câștigând cel ce putea să se urce până sus.
În această dimineață se împodobesc cu ramuri verzi stâlpii porților și caselor, dar și intrările în adăposturile vitelor, pentru ca oameni și animale, deopotrivă, să fie protejați de forțele distrugătoare ale spiritelor malefice.

Superstiții de 1 mai – Arminden

Se spune că în ajunul acestei zile, pentru că viforul și grindină să nu se abată asupra satului, femeile nu lucrează nici în casă, nici pe câmp. În satele din Banat, Armindenul se pune la casele oamenilor harnici și ale fetelor de măritat. Creangă verde o așează feciorii noaptea, fără să fie văzuți. Cei la casă cărora s-a pus Arminden trebuie să îi caute pe feciorii care l-au pus și să le dea de băut, transmite crestinortodox.ro.
În sâmbăta premergătoare Armindenului, din fiecare familie pleca cineva să aducă câte un mesteacăn tânăr și crengi înfrunzite de tei.
În zori, mult înainte de răsăritul soarelui, când abia se înălța Luceafărul de ziuă și roua nu a fost smintită de lumină, fiecare gospodar punea mesteacănul la poartă și crengi de tei la streșinile casei și ale șurii.
Apoi își împodobeau interiorul casei cu flori de iasomie și tei.

Sărbătoare pentru rodul pământului și să alunge grindina

„Armindenul” este simbol al vegetaţiei care proteja recoltele şi animalele. Armindenul se serbează pentru rodul pământului, ca să nu bată grindina, împotriva dăunătorilor, pentru sănătatea vitelor, vinul bun, oamenii sănătoşi, prin petreceri la iarbă verde, unde se mănâncă miel şi caş şi se bea vin roşu cu pelin.
Dimineaţa, oamenii se spală cu rouă (de sanatate). Acum se pun ramuri verzi la porţi, pentru noroc şi belşug. La casele cu fete se pun puieţi de mesteceni în faţa porţii.
Ramura verde sau un pom curăţat, pus de 1 Mai în faţa casei, se lasă până la seceriş, când se pune în focul cu care se coace pâinea din grâul cel nou. Se împodobesc cu ramuri verzi stâlpii porţilor şi caselor, dar şi intrările în adăposturile vitelor, pentru ca oameni şi animale, deopotrivă, să fie protejaţi de forţele distrugătoare ale spiritelor malefice.
Se spune că în ajunul acestei zile, pentru ca viforul şi grindina să nu se abată asupra satului, femeile nu lucrează nici în casă, nici pe câmp.
În unele zone, creanga verde era pusă de feciori noaptea, fără să fie văzuţi. Cei la casa carora s-a pus Arminden trebuia să îi caute pe feciorii care l-au pus şi să le dea de băut.
În această zi se sărbătorea şi „ziua boilor”. Aceştia nu se foloseau la muncile câmpului, pentru a-i feri de boli.
Obiceiul aminteşte de prigonirea lui Iisus
Armindenul aminteste şi de prigonirea lui Iisus, crezându-se că, atunci când Irod omora copiii, a pus câte o ramură verde la poarta de unde ar fi început măcelul în ziua următoare. Însă, a doua zi, au apărut ramuri verzi la toate casele, iar Irod n-a mai ştiut unde să-l caute pe Iisus.

Legenda Armidenului

Evreii, în frunte cu împăratul Irod, și-au pus de gând să-I ucidă pe copilul Iisus Hristos. Dar nu-L găseau. Au umblat în cete prin Ierusalim, ca să-L afle, și de-abia spre seară au găsit casa în care se afla Pruncul.
Atunci, pentru că ei erau puțini și fricoși și ca să nu-i bată credincioșii, au pus ca semn înaintea casei o ramură verde. Dimineața au venit împreună cu ostașii, pentru a-L omorî pe Pruncul Iisus.
Când au căutat semnul lăsat, au văzut pe toate casele un semn la fel și n-au mai putut găsi casa. Toate casele arătau ca de sărbătoare, frumos împodobite cu ramuri verzi. În amintirea acestei minuni, creștinii au luat obiceiul ca, de 1 mai, să pună înaintea casei un ram verde de stejar, fag sau tei.
Armindenul se lasă înaintea casei până ce se macină grâul nou. Iar când se face pentru întâia oară pâine dintr-însul, Armindenul se taie și se aprinde cuptorul cu el. (prelucrare după Marcel Olinescu)

Tradiții populare de Armideni

În seara de Sfântul Gheorghe, flăcăii din sate se adunau și plecau împreună în pădure, pentru a alege copacul potrivit sărbătorii de a doua zi – Armidenia. Din pădure se aducea o prăjină înaltă, cu ramuri verzi în vârf, sau chiar un arbore întreg.
Acesta era curățat până spre vârf de crengi și împodobit cu cununi de flori și spice de grâu, apoi era înfipt în curțile oamenilor, în mijlocul stânelor, iar în unele zone, prăjina împodobită era bătută în casă.
Se ornau cu ramuri verzi colțurile casei, ușile grajdurilor pentru protecția animalelor.
Din lemnul Armindenului se face foc atunci când se coace prima pâine făcută din făina grâului nou.
Sătenii petreceau în această zi pe iarbă verde, pentru ca tot anul să-l treacă în veselie.

Ziua bețivilor

Până acum câțiva ani, pe 1 Mai se sărbătorea, cu fast și marșuri propagandistice comuniste, Ziua Muncii.
Dar această zi era ținută în popor cu mult timp înaintea comunismului, ca ziua bețivilor. În această zi, oamenii ieșeau și serbau în câmp, petreceau, beau vin roșu, dar nicio picătură alb.
Vinul roșu era amestecat cu pelin verde, considerându-se că în această zi se schimbă sângele. În alte zone, se bea vin roșu până la sfârșitul lunii mai sau… până se termina vinul.
Femeile și fetele, în această zi, cinstesc împreună. Cumpărau vin pe banii de argint de la gât, pe care i-au atârnat la 1 mărțișor pentru a fi frumoase. Se spunea că femeile ce nu cumpărau vin pe banii atârnați la gât vor fi urâte tot anul.
Sursa: alba24.ro