Vom avea un partid regional în Banat? Adrian Orza crede că ideea e viabilă-VIDEO

Rezultatul alegerilor locale a adus cele două mari forţe politice din Timiş, PSD şi PNL, în postura de a fi „la mâna” celor mici, cărora trebuie să le facă nişte concesii serioase pentru a-şi asigura majoritatea. Din acest punct de vedere, poate cel mai câştigat din toată competiţia electorală a ieşit independentul Adrian Orza. Nu trebuie să facă nici un compromis, nu primeşte ordine de la Bucureşti şi poate vota aşa cum îi dictează conştiinţa. Iar clasarea pe locul 3 la Consiliul Local Timişoara, după numărul de voturi ar putea avea şi o altă semnificaţie, mai ales că e o premieră în oraşul de pe Bega. Deşi mulţi au mai încercat, de la Revoluţie încoace nici un candidat nu a reuşit să intre ca independent în consiliul local. Timişorenii s-au săturat de politicieni, iar faptul că s-au prezentat în număr mic la vot indică faptul că se simt excluşi din viaţa administrativă a urbei şi din procesul decizional. Adrian Orza consideră că trebuie reluat dialogul cu cetăţenii, aceştia trebuie implicaţi în viaţa politică şi administrativă, iar acest lucru s-ar putea realiza prin înfiinţarea unei mişcări civice sau chiar a unui partid regional, mai ales că a devenit un „trend” în mai multe regiuni ale ţării. Singurul e regret e că nu a pornit de la Timişoara, dar timpul nu e pierdut.

Vă prezentăm în continuare interviul pe care l-a acordat Adrian Orza pentru Banatul Azi.

Banatul Azi: Domnule Adrian Orza, sunteţi mulţumit de rezultatul obţinut în alegeri?

Adrian Orza: Da, sunt mulţumit, pentru că eu am fost realist când am acceptat să candidez şi ştiţi foarte bine că m-am implicat foarte târziu în acest demers, la rugămintea unor oameni din societatea civilă. Eram realist şi că, într-un singur tur, având în vedere polarizarea care s-a făcut până la urmă între cele două mari blocuri politice, o victorie la funcţia de primar era sub spectrul unei minuni. Sunt mulţumit că am reuşit să conving mulţi alegători să aibă curajul să voteze un independent, în condiţiile în care, de-a lungul timpului, au mai existat încercări ale unor personalităţi publice din diverse domenii de activitate, fie presă, fie sport, fie afaceri, dar nu s-a reuşit. Şi cred că am spart, oarecum gheaţa în domeniu. E interesant de văzut şi cum o să fiu perceput chiar de către colegii din Consiliul Local, fiind practic un vot eminamente uninominal.

Într-un consiliu dominat, la limită, de PNL, cu un PSD destul de puternic, totuşi, cum veţi reuşi să vă descurcaţi acolo şi care va fi linia D-voastră politică, dar mai ales civică pentru timişoreni?

Da, eu voi avea o linie mai mult civică şi mă voi plia exact pe ce am spus de-a lungul timpului şi ce am spus şi acum, în campania electorală. E adevărat, există cele două blocuri mari politice de care am vorbit, dar este foarte interesant că au intrat şi partide suficient de multe în consiliul local astfel încât de la şedinţă la şedinţă pot apărea surprize. Există o problemă, cred eu, în a crea o majoritate stabilă. Nu mai vorbesc de faptul că e extrem de greu de construit una care să asigure două treimi pentru proiectele importante, de patrimoniu de exemplu.

S-ar putea ca de D-voastră să depindă, la un moment dat, un proiect major al oraşului.

Oraşul poate să stea liniştit. Dacă vreun proiect important va depinde vreodata de votul meu, îl va avea. Nu am produs niciodată blocaje şi, de fapt, blocaje nici nu au existat. Au existat blocaje doar prezentate în discursul public, dar în realitate, dincolo de titlurile din presă şi de discursurile de pe Facebook ale liderilor politici, în Consiliul Local nu a existat  nici un blocaj. Au existat discuţii, au existat tensiuni la şedinţe, dar, până la urmă, proiectele au trecut.

Sunt o serie de probleme care au apărut în dezbaterea publică, nu avem o sală polivalentă, nu avem un spital municipal pus la punct, nu avem un stadion la standardele actuale. Care vor fi priorităţile D-voastră?

În primul rând va trebui să conving administraţia şi sper să reuşesc lucrul ăsta, să încercăm ca proiectele de care aţi vorbit, dar şi altele care se pot adăuga, să fie dezbătute cu oamenii. E şi dorinţa mea din campania electorală şi o nevoie a oricărei administraţii şi sigur că e foarte necesar ca un pachet de proiecte finanţabile să intre cât mai repede în dezbaterea Consiliului Local şi, implicit, în dezbaterea publică pentru a putea fi depuse pe Programul Operaţional Regional pentru a fi finanţate prin bani europeni, fiindcă dacă vom forţa, doar pentru imagine, demararea unor şantiere în oraş fără a asigura o finanţare europeană la ele, sacrificăm, pe de o parte, bugetul local şi posibilitatea de a acoperi zona de cheltuieli neeligibile din bani publici locali şi nu din bani europeni. Şi atunci asta cred că e prima urgenţă. Să găsim pachetul de proiecte care trebuie armonizate printr-o dezbatere şi în public şi în Consiliul Local pentru ca ele să intre cât mai urgent la finanţare. Vedeţi că şi prezenţa la vot arată că oamenii au fost deconectaţi de la procesul decizional-administrativ. Arată că oamenii au fost daţi la o parte. Nu ei s-au retras, ci au fost daţi la o parte. Dacă privim simplu, doar că oamenii nu vin la vot, nu o să rezolvăm nimic. Eu am fost unul dintre practicienii implicării oamenilor în democraţia participativă. Şi atunci nu numai că ţin la lucrul ăsta, ci cred că e o chestiune absolut necesară şi obligatorie.

Faceţi un clasament al primelor trei mari nevoi pe care le are Timişoara în aceşti patru ani.

Sigur că şi proiectele mari sunt importante, dar m-aş referi la lucruri mai concrete şi imediate pentru oameni, de exemplu traficul, iar la trafic sunt mai multe componente, e componenta parcărilor, e componenta semaforizării, poate excesive sau nu, rămâne să vedem, componenta transportului în comun, care a fost demarată de multe mandate, apoi mai e problema curăţeniei. Vedeţi, noi vorbim despre lucruri foarte mari, foarte importante şi coşul de gunoi de alături e plin. Sunt lucruri imediate pentru oameni pe care trebuie să le facem. E ca şi într-o familie, degeaba vrem să cumpărăm o maşină de lux dacă nu avem covor în casă. Trebuie să luăm lucrurile în ordine. De la mic înspre mare. Fiindcă altfel ne vom dezvolta haotic.

Cum veţi rezista tentaţiei de a nu fi cumpărat votul D-voastră, de o zonă politică, financiară, investiţională?

Aşa cum nu s-a întâmplat până acuma, nu am nici o emoţie că se va întâmpla cumva în viitor. Nu am absolut nici o emoţie în sensul ăsta, am rezistat atâţia ani fără să-mi vând votul, mi se pare jenant să o faci, am auzit, nu am dovezi că s-a mai întâmplat, dar mi se pare jenant şi penal.

Precedentul de la Bucureşti, cu acest partid construit dintr-o organizaţie civică Uniunea Salvaţi Bucureştiul (USB), care a reuşit să se claseze pe locul 2, îl veţi urma aici, în Banat, în Timişoara, vă gândiţi în următorii 4 ani la o construcţie politică, în contextul în care există deja posibilitatea apariţiei partidelor regionale?

Da, ideea de a avea un partid regional e viabilă. De altfel, eu am fost în PNŢCD, iar noi era, cumva, un partid regional, pentru că la nivelul României organizaţiile erau deja foarte slabe şi cam aşa eram şi percepuţi aici, în plan local. Dar cred că un partid real sau o mişcare civică locală, regională, ar fi de dorit pentru că partidele mari, din punctul meu de vedere, deşi sunt încă votate de oameni, din cauza prezenţei mici la vot nu mai au reprezentativitate, ele sunt votate doar de activul de partid. Cei care nu au fost la vot, cei care se plimbă acum pe stradă i s-au plimbat şi în ziua votului nu fac parte din procesul electoral. Din procesul electoral au ajuns să facă parte partidele şi nucleul lor dur. Asta arată că oamenii trebuie implicaţi şi nu poţi să-i implici cu felul în care partidele mari au construit imaginea asta de a gestiona lucrurile, şi în societate, şi în administraţie, şi atunci e clar că e nevoie de altceva. Eu nu ştiu dacă trebuie să ne comparăm cu ce s-a întâmplat la Bucureşti din punct de vedere civic. Probabil că ar fi fost interesant ca Timişoara să dea semnalul ăsta, iar alţii să spună „uite ce s-a întâmplat la Timişoara, e un partid care e doar acolo, care e construit de ei şi care  s-a bătut cu partidele mari”. Există la noi o anumită reticenţă, un conservatorism aici, în vest, dar cred că merită încercat şi merită construit, avem suficiente energii intelectuale, de orice natură, chiar şi economice, care să poată să vină şi să împingă un astfel de proiect civic în Timişoara, pentru că e absurd ca divorţurile şi căsătoriile politice care se fac în plan local să fie decise la Bucureşti.