21,1; 18; 14–20,5 erau, luni, cifrele dimineții la o grădiniță din Timișoara. Mai exact, gradele Celsius din sălile grupelor germană, maghiară și, respectiv, română.
Ce vrea să spună acest recensământ al temperaturilor pe limbi de predare, într-un oraș multietnic, sunt sigur că știe mai bine Inspectoratul Județean Timiș. Cel care, după câte mi s-a spus, l-a comandat. Adică, sper că știe mai bine decât noi, care putem doar specula cu mai multă sau mai puțină grație. Cu gândul la Elsa, desigur.
Nici cea mai rapidă privire aruncată peste valorile de temperatură anunțate nu poate rata exactitatea celei maxime, germane, și larga plajă de evoluție a temperaturii române. Una atât de largă încât până și un șezlong de primar se poate pierde în ea. Fiindcă, dacă 14 grade Celsius au închis până acum o serie de unități de învățământ, 20,5 grade sunt demne de trei stele coltermiene, ca să nu spun cinci, cum s-ar cuveni, în această lună (de iarnă) amară.
Să fie, la extreme, vorba de farmecul indiscret al unei uși deschise, pe de o parte, sau de cel discret, al unui dop de hârtie în gaura cheii, pe de alta? Greu de spus din punct de vedere termodinamic, greu ca polistirenul de 10 față de cel de 8.
Poate însă că temperatura maghiară exprimă cel mai bine realitatea de pe terenul acesta european. Cine știe, istoria ne va șopti ea ceva într-o zi. Oricum, valoarea vecinilor noștri mi se pare credibilă. Asta ca să nu mă gândesc la intervenții româno-germane ce țin de efectul termic al curentului electric, interzise de Pompieri.
Și așa merge grădinița. Își ia temperatura dimineața, o transmite ISJ-ului, adică medicului ei de familie, și merge mai departe. Până la prima dimineață geroasă, până mâine, până poimâine? Asta nu se mai știe. Dar incertitudinea e certitudinea noastră cea de toate zilele. De ce ne-am plânge? Mai ales că ne putem ține copiii acasă — care, cum, ce-i drept! — contribuind și noi, astfel, la economia orașului. Și la rostogolirea mandatului unui primar pe care-l trec toate rostogolirile fostului primar și așa mai departe, până la ultimul primar din neolitic al așezării noastre binecuvântate de Dumnezeu.
Dar să oprim această puncție arheologică și să nu uităm că funcția bate gradul. Iar cea de primar, gradul Celsius. Doar avem un strașnic adevăr la îndemână: iarna e frig și vara e cald. Un adevăr atât de bine pronunțat și de actuala administrație a Timișoarei, încât ne obligă la o audiție temperat-continentală pe măsură a operei sale.
Altfel, batem gradul pe loc. Și, din păcate, cât e rece!
