Titlurile știrilor din ultima vreme încurajează oamenii să creadă că problema centrală a vremurilor noastre e conflictul dintre Rusia și Ucraina, eventual cu interpretarea NATO-Rusia, iar pentru cei cu pretenții de cafenea, Occident vs Orient. Iar de aici, specialiștii de plastic ai oricăror evoluții politice vin să ne lămurească privitor la adevărurile ultime, la ideologii și capabilități. Niciun dram de îndoială nu le poate umbri certitudinile, cu toate că mormane de detalii așteaptă să le descoperim și să le punem la treabă în explicitarea evenimentelor prin care trecem. Săptămâna trecută, mai mulți politicieni ai extremei drepte europene s-au reunit la Madrid în tentativa de a crea un front comun al „suveraniștilor”. Înainte de orice, merită să amintim că ceea ce e patriotic pentru unii reprezintă, fără drept de apel, o amenințare pentru alții, astfel că frontul comun riscă să se oprească la declarații circumstanțiale. Ceea ce e cel mai amuzant vine din Polonia, acolo unde ONR — Organizația Tinerilor Polonezi — anunță că a schimbat macazul, membrii ei devenind suporteri ai imigranților musulmani și ai comunităților LGBT, în timp ce „occidentalii” devin/rămân adversarii lor absoluți. E clar că absolutul acesta are picioare scurte, căci, acum câteva luni, avea o cu totul altă compoziție. Dar a fi suporter al LGBT-iștilor și adversar al Occidentului are tot atâta logică precum faptul că ei reprezintă vreo extremă dreaptă. După cum, consecința, posibila lor poziționare față de Rusia, de fapt, imposibila și inexistenta lor poziționare se dovedește lipsită de orice consistență, venind de nicăieri și fără vlagă.

În același registru, se aude tot mai pregnant opoziția naționaliștilor față de (mai vechiul) proiect al federalizării europene, acum preluat, pare-se, de verzii ajunși la putere în Germania. Ca urmare, orice naționalist care se respectă trebuie să urască verzii, cu toate că bunul-simț elementar i-ar obliga să aleagă între vulnerabilitatea suverană și cvasi-fragilitatea în interiorul unei comunități. Dar ei au primit ordin de ură și execută ceea ce li s-a spus, fără a dispune de instrumentar conceptual cu care să aprecieze situația și să ia decizii argumentate. Una dintre vocile care s-au inserat în acest bâlci european este, cum să nu?, Jaroslaw Kaczynski, liderul PiS și vicepremier al Poloniei. Nu doar că se pretinde catolic și ar fi fost timpul să înțeleagă demersul Bisericii Catolice de a consolida UE, dar umblă vorba prin sat că se teme de energicul său ministru al Justiției, Zbigniew Ziobro, pe care l-a protejat o vreme și acum nu îl mai poate ține în frâu. Și atunci, catolic cum se crede, Kaczynski dă crucea din mână pentru sabia de pe gard, încercând să fie și lider suprem în țară, și să aibă pace socială și relații onorabile cu clasa politică. Evident că nu se poate, dar, la vârsta și orgoliul pe care le care în spinare, nu mai are nicio cale de ieșire elegantă. A strâns lațurile în jurul tuturor și, fără să-și dea seama, șarpele i s-a încolăcit pe proiect. Spre a fi totul suficient de vizibil, două necazuri au început să iasă la iveală: consecință a celebrei legi anti-avort, femei cărora oriunde în lumea civilizată li s-ar oferi asistență medicală în situații de fetus mort sau vizibil bolnav sunt lăsate sau asistate să moară în spitalele publice, scoțând în stradă tot mai multe organizații civice, voci din partide, presă. În paralel cu aceasta, putem spune, într-o cinică paralelă, ies la iveală operațiuni de spionaj întreprinse în țară împotriva parlamentarilor opoziției, jurnaliștilor, familiilor personajelor incomode. Nu, nu plagiem vreun jurnal al anilor ’50, ci parcurgem cu stupefacție presa ultimelor zile. Suntem în 2022 și încă nu ne-am debarasat de apucăturile generațiilor bunicilor sau părinților noștri constrânși sau debusolați. Dimpotrivă, le perfecționăm cu tehnologia și imaginarul nostru tot mai bolnav și mai incurabil.

Dar pentru ca totul să sfideze cu aplomb logica și voluptatea calculelor politicianiste, la adăpostul răfuielilor noastre fără final ori fără finalitate a crescut deja o generație de tineri care au drept de vot sau nu găsesc nicicum motivația să și-l exercite, au putere prin numărul lor, dar și oroare de înregimentare, au puterea de a se lăsa capturați pentru a evada a doua zi fără nicio explicație, scuză, remușcare. O generație ratată pentru proiectele manipulatoare pentru care ne-am antrenat, o generație care se simte extranee lumii noastre și care, fără pic de jenă, își delimitează teritoriul social astfel încât să ne excludă pe noi, cei cu remanențe ciudate și cu ambiții de carton. O spune clar Marta Lempart în interviul dat „Gazetei Wyborcza” pe tema coagulării și organizării unei opoziții coerente la PiS, opoziție susceptibilă să câștige fie și alegeri parlamentare anticipate și să întoarcă repede ținta reformelor actualei guvernări.

Iar dacă tot acest tablou amintește cumva de hobbesianul „război al tuturor împotriva tuturor”, atunci se cuvine să scoatem din cufărul lui și avertismentul că „statul este un om artificial, iar suveranitatea e sufletul artificial ce dă viață și mișcare întregului corp”. (Leviathan) Așadar, Rusia pornește un conflict împotriva Ucrainei? Polonia împotriva Germaniei verzi și, prin aceasta, împotriva Uniunii Europene? Extremiștii se luptă cu unele state în favoarea altora? Și toți împotriva migranților? Sau, mai nou, de partea lor? Noroc că Pegas, sistemul de supraveghere a telefoanelor, mesajelor, vieții private și declarațiilor aparent publice, Pegas, așadar, îi controlează pe toți, Marele Frate știe tot, vede tot și amestecă totul precum copiii modelează plastilina. Căci, pe fond, toate sunt artificiale și doar noi, din când în când, le legăm speranțele și frământarea de câte un corp artificial pe care îl credem viu, stabil, rezistent.

Privind cu ochelari

            Finalul lunii ianuarie a adunat la Madrid crema extremiștilor, naționaliștilor înfocați ori doar de circumstanță spre a „apăra Europa”, așa cum și-au intitulat seminarul și spectacolul în pregătire. Practic, au fost invitați reprezentanți ai formațiunilor prezente în Parlamentul European, alții, precum AUR, având statut de observatori. În fața rigorilor Comisiei Europene, a perspectivei ca Verzii, tot mai numeroși și mai vocali, să avanseze spre federalizarea UE, platforma comună ar trebui să mobilizeze atât parlamentarii grupului „Identitate și Democrație”, cât și conservatorii și reformiștii din ECR împotriva LGBT-iștilor, a migranților și globalizării. Faptul că democrația nu poate fi anti-migranți nu intră în calcul, după cum recenta declarație a tinerilor extremiști polonezi, de susținere a acestora, nu se întâlnește cu dezideratele PiS (Lege și Dreptate, partid aflat la guvernare). Faptul că migranții pot fi mai credincioși decât mulți europeni poate pune la îndoială viabilitatea culturii europene în ochii acestora. Dintr-o dată, e de preferat un migrant credincios, cu valori proprii, chiar dacă nu similare cu cele europene, decât un european adept al statului secular. Faptul că PiS militează de ani buni contra cotelor de migranți nu contează deloc în ochii mai tinerilor extremiști. Un haos conceptual și valoric domină întreaga scenă, stimulând tentativele interpretative, dar blocând în mod cert orice posibilitate a unui front comun al extremei drepte împotriva „oricui care e individualist, cosmopolitan, liberal, care își abandonează comunitatea”. Nu mai e nevoie să fii un bun catolic sau un polonez adevărat, e de ajuns să respecți catolicismul, spun cei de la ONR. Iar faptul că tocmai nume mari ale catolicismului stau în spatele ideii de Europă federală nu mai ajunge la înțelegerea lor, motiv pentru care a fi un bun creștin echivalează cu a fi anti-european. Căci Europa, spun ei, este decadentă, în plin proces de disoluție valorică, anti-suveranistă. „Dacă, potrivit Evangheliei, nu e voie să-ți nedreptățești aproapele, atunci poate că nu e voie nici să-i stârpești pe culaci”, sublinia Czeslaw Milosz, în cunoscutul său eseu, Gândirea captivă. Dar captivi sunt toți unor ambiții despre care nu știu nici de unde vin, nici cât de mult rău le pot aduce! Pe de altă parte, o Europă suverană nu poate fi una a fronturilor unite transnaționale! Așa cum s-a și văzut la Madrid, PiS nu a putut susține atitudinea pro-rusă a multor colegi de „front unti”, după cum Viktor Orban a fost nevoit să formuleze piruete retorice spre a-și legitima colaborarea cu Mateusz Morawiecki. Au mai participat politicieni din Austria, Belgia, Lituania sau Bulgaria, afirmând, la unison, că asistăm la un conflict al Europei împotriva statelor naționale. De aici, desigur, reiterarea lozincilor anti-macedoniene, anti-extinderii UE și, în același timp, pro-pluraliste. Adică total contradictorii și delegitimante.

Din aceeași categorie a declarațiilor fără cap și fără coadă, preluăm observația lui Jaroslaw Kaczynski conform căreia „slăbiciunea statului polonez în lupta cu pandemia a fost cauzată de opoziție. Dacă aceasta ar fi fost normală, statul ar fi avut mai multe posibilități”. Ce poate fi o opoziție normală în viziunea lui și, mai ales, în ce mod o opoziție poate diminua deciziile unui legislativ dominat din 2015 de PiS ori capabilitățile unei administrații înțesate de oamenii puterii și controlate de ei? Oare liderul PiS înțelege cu cine se luptă sau, deja, a intrat în etapa fantasmelor care îl bântuie ori de câte ori simte cum puterea păpușarului i se scurge printre degete? În plină pandemie și în vecinătatea istoric problematică a Rusiei și Belarusului, marea problemă a lui Kaczynski este că Germania își declară deschis ambiția de a transforma UE în cel de-al patrulea Reich pe care, evident, să-l controleze după tradiție, „ca stat centralizat, condus de la Berlin”. (interviu în săptămânalul pro-guvernamental „Sieci”)

Însă cele mai toxice provocări vin din măsuri luate sau comandate de PiS în ultimii ani, un soi de rău care, odată scăpat în spațiul public, se întoarce împotriva păpușarului și îi arată neputința de a mai opri dezastrul. Prima evadează dintre pereții spitalelor înghețate în constrângeri legislative și amenințări penale la adresa medicilor care ar pune stiința lor mai presus de ordinele partidului. De peste un an deja, orice avort este interzis prin lege în Polonia, chiar dacă, medical, se demonstrează că fetusul nu va avea o viață normală. Recentul scandal din Czestochowo a scos iar populația în stradă și a dat de lucru procurorilor. O femeie de 37 de ani, însărcinată cu doi gemeni, a fost internată cu dureri, iar ulterior s-a descoperit că unul era deja decedat și s-a refuzat extirparea acestuia pe motiv că celălalt era în viață. După o săptămână de chinuri, a decedat și al doilea, astfel că doctorii au decis că efectueze cezariana. Au reținut însă femeia în spital aproape o lună, în secția de neurologie, fără a se oferi explicații. În final, tânăra a decedat, fiind declarată infectată cu COVID. Avea acasă alți trei copii, dar corectitudinea politică a prevalat în fața dreptului acestora de a crește alături de mama lor naturală.

Cealaltă sursă de amenințări vine… pe bicicleta Pegas. În fapt, vorbim despre programul de supraveghere, inițial creat drept armă anti-teroristă, dar folosit pe scară largă împotriva politicienilor incomozi, a adversarilor și, desigur, a presei. Tot mai mulți politicieni din opoziție, membri ai Parlamentului național ori familiile acestora descoperă că de pe telefoanele lor sunt date avertizări sau amenințări cu bombe împotriva unor instituții publice din diferite regiuni ale Poloniei. Laboratorul CitizenLab, pendinte de Universitatea din Toronto, a confirmat faptul că telefoanele supuse analizei au fost atacate de zeci de ori, în special în perioada campaniilor electorale. Între „ținte”, Dorota Brejza, soția senatorului Krszystof Brejza, fost lider al campaniei electorale a Coaliției Civice, principalul partid de opoziție; Michal Kolodziejczak, lider al mișcării Agrounia, reunind fermieri nemulțumiți de politicile PiS, fermieri cu care J. Kaczynski a declarat încă din 2019 că se află în „război politic”; Mateusz Czuchnowski, regizor, fiu al unui jurnalist de investigații; Tomasz Szwejgiert, autor al unei cărți despre liderul serviciilor secrete poloneze, Mariusz Kaminski sau Roman Giertych, avocat al unor personalități proeminente, printre care Donald Tusk. Intimitate, date personale, cont bancar sau securitatea mașinii personale sunt, acum, controlate de Marele Frate. Asezonat totul cu amenințări de tipul: „Vei muri căci ți-ai trădat țara” (mesaj primit de Czuchnowski), ne amintește faptul că puterea hrănește tentații și ambiții mult peste imaginația noastră fie și bolnavă, fie și în zile ploioase. Războiul acesta surd din spatele liniilor vizibile, declarate, delimitate ucide țesutul social și rostul oricărei competiții politice. Ne duce înapoi la arbitrariul lui Hobbes în lupta tuturor contra tuturor.