Când a adus PSD-ul la putere, președintele a fost convins că are asigurate: somnul liniștit la Vila Lac 3 plus 3, plus 3 și câte or mai fi, bețele de schi bine dichisite, că tot urma să vină iarna, și, firește, cu gândul la primăvara 2022, crosele de golf puse în cufere frumos lăcuite, la care nici Tiger Woods nu ar fi putut visa vreodată.
Dl Iohannis a crezut sincer, ajutat copios de consilierii anonimi și fantomatici pe care, cu inteligență, și i-a ales, că, devreme ce i-a pus lui Ciolacu bomba în brațe, nimic nu-l va mai atinge în bombeul bine lustruit. Scăpat de cadavrul din spinare, cu numele de Cîțu, pe care l-a girat cu o dedicare vecină cu inconștiența, zdrobind, pesemne, definitiv, PNL-ul, omul nostru de la Cotroceni a avut revelația unui călugăr benedictin la vederea Luminației Divine. Și-a câștigat libertatea deplină să bată drumurile și munții împăcat cu el însuși și, eventual, să tragă, atunci când își dorește, și dorința asta l-a îmbrobodit deplin, plimbări externe acolo unde îl îmburghie mereu sufletul, adică oriunde, numai prin România, nu!
Doar că blestemata de soartă prezidențială nu se mai pupă în zilele noastre cu felul de a fi al domnului Iohannis. Pentru că niște monștri de tipul inflației nemiloase, produsă de explozia prețurilor la gaze și la energia electrică, în primul rând, au prostul obicei să nu asculte nici de voința zburdalnică a președintelui, nici de barba amorțită a lui Ciolacu și, cu atât mai puțin, de impotența cronică a miniștrilor liberali și pesediști, laolaltă.
Care, și dacă și-ar dori, nu mai sunt în stare să facă ordine prin ministerele conduse, din două motive: fie pentru că sunt sclavii unor interese financiare oculte, fie pentru că sunt proști de-a binelea. Stă mărturie cazul halucinant al ministrului Energiei, care, în loc să plafoneze urgent toate aceste creșteri aberante de prețuri, cum au făcut-o de mult guvernele din Spania, Italia, Franța sau, lângă noi, Ungaria, le cere românilor să refuze să mai plătească facturile la utilități, dacă sunt prea mari. Omul a găsit soluția imbatabilă de a pune capăt unui jaf la drumul mare, într-o afacere despre care știa de luni bune că urma să explodeze în capul majorității populației.
Nu știu ce mai gândește acum Iohannis după ce-a făcut, vorbă veche și bine acoperită de realitate, rahatul praf. Nenorocirea e că omul de la Cotroceni, după ce s-a transformat de mult în omul invizibil, are toate atuurile să devină, nu peste multă vreme, un soi de Joker care riscă să arunce țara în aer. Prin lipirea pesediștilor de liberali, Iohannis înțelege de-abia acum că a deschis calea liberă pentru ca un partid naționalist, ultrasuveranist și cu destule capete extremiste la vârf, precum AUR, să câștige nestingherit voturi la greu. Milioane de români sărăciți teribil de valurile succesive de pandemie și de efectele secundare ale acesteia: inflația, scăderea veniturilor și frica de viitor se vor arunca, inevitabil, în brațele unor astfel de curente de gândire și de acțiune politică, camuflate în miezul fierbinte al respectivului partid.
Asta ar putea fi cartea cea mai proastă pe care s-a gândit să o joace, finalmente, Iohannis, atunci când a pus în scenă toată mascarada politică, o mascaradă cu care, chipurile, guvernează țara. Să facă din AUR principalul partid al României, peste nici doi ani de zile!
