Nu, nu vă așteptați să încep articolul meu cu diverse considerații lacrimogene despre sistemul de pensii din România, cu abisalele și multiplele-i nedreptăți.

Înainte de a vorbi despre asemenea lucruri — reale și tragice — încep prin a spune că abordarea sistemului de pensii din România de către jurnaliști e una, cel mai adesea, ipocrită, populistă și, ca atare, mincinoasă, inadecvată. Așa de pildă, nu mi se pare deloc neașteptat ca unii pensionari, care au avut venituri mici toată viață, să primească pensii mizere. De unde? Din ce contribuție?

Nu rezonez nici la enunțuri de felul „După 40 de ani de muncă, am o pensie mizeră”. Poate sună cinic, dar ideea că, după ce ai tras la șaibă timp de patru decenii, meriți o pensie la fel cu cea a unui inginer, de pildă, mi se pare prostească.

La fel, nu mi se pare deloc potrivit să ni se rupă sufletul la vederea unor vedete de estradă, de pildă, care se plâng la televizor că au o pensie mizeră. Credeți că am ceva cu ele? Nu am. Doar că dumnealor mint prin omisiune. Adică, între altele, nu spun că, din banii pe care i-au câștigat de-a lungul unei vieți, în loc să contribuie la fondul de pensii, au preferat să se bucure de ei. Sau și-au construit cochete case de vacanță încă de pe vremea lui Ceaușescu.

În fine, ca să vă enervez și mai tare, am să vă spun că tema pensiilor speciale mi se pare de două ori falsă. Mai întâi, fiindcă impactul bugetar e unul infim, iar în al doilea rând fiindcă adevărata problemă nu e cât de mari sunt pensiile câtorva sute, poate mii de beneficiari, ci cât de mici sunt pensiile a milioane de români.

Da, eu cred că tema cu eliminarea pensiilor speciale e o manipulare populistă și că tot acest cor de bocitoare care ne inundă cu lacrimi de crocodil la aproape toate televiziunile nu face altceva decât să evite identificarea marilor ticăloși care au contribuit din plin la dezastrul pe care stă acum România. La ce mă gândesc? În primul rând la câteva dintre marile porcării pesediste, între care și povestea cu pensionarea unor polițiști/milițieni care, cocoșați de muncă la 45–50 de ani, se angajau imediat la Poliția Locală. Sau, tot din potpuriul de golăneli legislative ale PSD-ului, la diverse legi cu privire la calcularea pensiei în ultimii nu știu câți puțini ani. De care au beneficiat tot oamenii lor fiindcă asemenea legi apăreau, miraculos, la finele unui mandat politic, înaintea alegerilor.

Sau la zecile de mii de pensionări de boală (invaliditate) ilegale cu ajutorul cărora județe întregi au fost ținute în zgarda votului. Așa cum a făcut, de pildă, un răposat cu nume de frunză ce a condus, transpartinic, un sfert de veac, un județ limitrof și sărac. Dar ale cărei familii, aflate la limita subzistenței, au știut să voteze corect pentru a nu pierde un asemenea venit minunat.

Un venit luat din bugetul patriei, al tău, al meu, că din altă parte, de unde dracul să-l iei?