Povestea despre țara lui Afgan ce poate fi asemuită fără nici un fel de îndoială cu tărâmul de unde a plecat în lume legenda despre „Ali Baba și cei patruzeci de hoți” continuă cu noi și noi mistere pe care le tălmăcește pentru noi publicistul bănățean Mario Balint. Deși a petrecut foarte mult timp în acele locuri de basm ne asigură că realitatea crudă de la fața locului este departe de poveste. Este de fapt o poveste tristă despre zbaterile unui popor ce parcă nu mai iasă la lumină. Deși stau pe un adevărat sipet de comori, bieții păstori de capre din regiune nu se aleg cu nimic. Foloasele și profiturile le împart șefii de triburi și reprezentanții marilor corporații ce au interese economice în regiune. Totul este acoperit cu vorbe mari despre războiul sfânt și despre democrație și progres.

– Domnule Balint s-au făcut greșeli în această retragere cam în pripă din Afganistan și cât de mari au fost acestea? Cine e vinovatul principal sau este vorba de o vină colectivă?

– Spuneam la începutul acestei discuții că eu sunt unul din cei care m-am opus, așa cum am putut eu să mă opun, scriind, retragerii forțelor, trupelor de pe teritoriul afgan, din teatrul de operații. Se vorbește mult de greșelile făcute de armată și de informațiile de intelligence, care spuneau că în 60 de zile Kabulul va cădea. Ei bine a căzut în câteva ore, cam 10 ore nu în 60 de zile. Eu nu cred! Hai să nu zic că știu foarte bine, dar destul de bine sistemul de intelligence (de human intelligence) care a funcționat la nivelul coaliției în Afganistan. Știu cu siguranță, am certitudinea, că acest intelligence militar care a acționat pe teritoriul Afganistanului, fie că a fost românesc 100 la sută, fie că a fost american, fie că a fost polonez, a trimis nenumărate semnale decidentului politic în fiecare lună, când aceste rapoarte erau întocmite, spunând realitate exactă de pe teren și transmițând recomandări din punctul de vedere al intelligence-ului. Doar că acțiunea militarilor, fie că era la nivel de informații, fie că era la nivel de trupă, de forțe speciale sau chiar la nivel de infanterie, se încheie. Este limitată, se încheie la un moment. De acolo decizia este luată de decidentul politic care întotdeauna acționează după interesul politic și nu după interesul militar sau umanitar. De moral nici nu mai vorbim.
Situația a degenerat, într-un fel sau toate semnalele intelligence-ului sau semnalele date de militari, inclusiv de generalul David Howell Petraeus care a fost comandantul forțelor americane în Afganistan la un moment dat, nu au mai fost luate în considerare aproape deloc. Odată cu instaurarea politicii lui Barack Obama, din păcate, trebuie spus, această politică de stânga continuată de Joe Biden acum, a crezut întotdeauna că negocierea și …așezarea la aceiași masă cu acest tip de indivizi precum talibanii sau statul islamic sau poate chiar Al-Qaida e un lucru bun și vorba bună va rezolva mai mult decât forța armelor. Din păcate există anumite grupări cu care nu poți să negociezi. Și realitatea a dovedit, în decursul timpului, că aceste negocieri nu duc la nimic bun. Iată că se întâmplă. Politica asta de stânga a Statelor Unite, care a influențat și politica europeană la nivel de Bruxelles și la nivel de NATO, ca să nu mai pomenim de politica românească aflată în siajul declarațiilor americane și a propagandei americane, au făcut mai mult rău pentru poporul afgan și iată, pentru imaginea tuturor, practic, a Occidentului, toată lumea consideră un eșec total în Afganistan și din păcate și pentru poporul afgan. Dacă e să privim dinspre poporul afgan, da, Occidentul a avut un mare eșec în țară!
Nu știm cum se va răsfrânge acest eșec în următoarea perioadă împotriva americanilor și a aliaților, a statelor NATO. Cum va schimba politica în următoarea perioadă, eu, habar nu am să spun în momentul ăsta! Cu certitudine nu e în regulă pentru statele occidentale.

– Tind să cred, sigur că asta se poate confirma sau infirma în timp, că foarte mult va fi înfluențat de factorul economic acest viitor al țărilor care se implică sau au interese în Afganistan. Fiindcă dacă suntem serioși trebuie să admitem că fiecare caută să câștige ceva. După care te duci umanitar să dai o mână de bani liderilor. Pentru a continua ideea, dacă acolo de-a lungul istorie au fost englezii amestecați acolo, după care sovieticii s-au autoinvitat să apere socialismul șchiop din zonă, apoi americanii dar sub umbrela lor a fost de fapt alianța NATO, acum este deja clar că se pune și problema Chinei care este dispusă să recunoască statul nou format. Să le ofere câte ceva. Probabil au interese. Dar mă miră neimplicarea, sau nu pe față, a două mari puteri locale. A Iranului, care este și mare forță militară și are același sistem de stat teocratic dar și a Indiei. Ambele fiind două mari puteri și încă nu spun nimic.

– India este extrem de implicată în Afganistan de cel puțin zece ani. Deține cea mai mare exploatare minieră de fier din lume la ora asta. După ultima informație pe care o aveam, 30.000 de mineri lucrau la exploatarea de minereu de fier a statului indian. Tot India a construit orașe de la zero în zona minieră, drumuri, a adus apă, școli, canalizare. Deci a luat-o chiar de la zero pentru cei 30.000 de mineri care lucrează în regiune. Este foarte implicată din punct de vedere economic.
Apoi China deține și exploatează în nordul Afganistanului câteva perimetre de gaz. Am înțeles că au primit acordurile necesare și demarat deja construcția unor conducte magistrale pentru gazul afgan. Au și o porțiune de frontieră comună. Acea linie Durand a „prevăzut” o limbă de pământ de 70 de kilometri lățime și frontieră directă cu acea provincie problemă a Chinei, Xinjiang, unde se spune că statul islamic și-ar dori un emirat islamic în inima Chinei.
Apoi speculând și neavând informații nici măcar din surse deschise, putem crede că americanii au bătut palma cu talibanii și cu statul islamic să creeze probleme majore Chinei prin dezvoltarea acelui ferment islamic chinezesc în Xianjing. Dar, repet, e o speculație pe care doar o gândim cu voce tare.
Dar să nu uităm că Afganistanul este un sipet nedeschis pentru economia mondială. Dacă Venezuela, cu problemele pe care le are, deține 7 la sută din rezerva mondială de litiu, China deține în jur de 11 la sută din rezerva mondială de litiu, ei bine Afganistanul deține jumătate din rezerva mondială. Să nu uită că litiul este benzina viitorului. Se folosește la bateriile pentru mașinile electrice și altele, mai sunt acele pământuri rare (elemente chimice valoroase), de lantan și multe alte minerale despre care nici măcar nu am auzit și se folosesc în industriile astea deosebit de ciudate și de moderne. Apoi mai este petrol, gaz, uraniu, pietre prețioase, diamant, aur. Totul este la nivel de neexploatare adică la exploatare zero. Gândiți-vă ce ar însemna pntru Afganistan și pentru comunitatea internațională să înceapă exploatarea totală a acestor zăcăminte în Afganistan. Eu cred că talibanii știu acest lucru, dețin aceste informații, așa cum le deține deja toată lumea și nu mai este un secret pentru nimeni. Și cred că benevolența pe care o afișează de la venirea la putere are legătură exact cu crearea de parteneriate transnaționale pentru demararea exloatării acestor zăcăminte.
Cred că pâna la momentul semnării contractelor talibanii nu vor fi foarte violenți. Dar au anunțat, cei care știu să traducă exact ce spun acești lideri, chiar și prin PR-ul pe care îl derulează, că Afganistanul va avea o lege islamică. În Afganistan se va aplica Sharia. Sunt trei milioane de femei și fete care nu vor mai merge la școală. Să nu ne iluzionăm că dintr-o dată vor fi mai blânzi.

– Neșcolarizarea fetelor fiind una din cele mai puțin grave chestiuni ce se vor întâmpla acolo.

– Absolut! Deci probabil că nu vor mai ieși din casă. Drepturile femeilor vor fi încălcate sistematic. Ce se va întâmpla cu activistele femei, cu jurnalistele care au activat în Afganistan în acești douăzeci de ani de libertate sub ocupației străină? Sunt multe întrebări care își vor găsi sau nu răspunsul în următoarea perioadă.Totul ține de cât de rapid se vor încheia acele contracte de exploatare a zăcămintelor.
Eu sunt convis că aceasta este de fapt miza în Afganistan. Cum spuneai există o miză economică clară din start. Nu se pune problema că dacă ai fost acolo douăzeci de ani și ai băgat niște bani să nu vrei să-i scoți! Chiar și la nivel de antreprenoriat privat.

-Acum ca o glumă, amară evident, să nu uităm de una din marile resurse economice ale Afganistanului, planta de mac.
– O! Da! 90 la sută din producția mondială de heroină provine din Afganistan. Dar culmea știi ce este? Că în perioada dominației talibane această sursă de heroină a fost într-un fel stopată. Talibanii ardeau câmpurile de mac!

– Foarte interesant de aflat!

– Deci, într-o țară care a cunoscut nenorocirile războiului ei au cam făcut liniște și au adus oarecum dreptatea în societatea afgană. Au fost destul de drepți. Până la urmă știi cum a fost… s-au luptat să alunge pe sovietici din țară, apoi fracțiunile care au luptat împotriva rușilor au distrus practic țara luptându-se între ele. Populația s-a cam săturat de război și nedreptate. Și au întâmpinat pe acești talibani cu brațele deschise fiincă au făcut o oarecare liniște.
Acum… toată lumea spune că talibanii sunt sângeroși și sunt niște criminali odioși. Dar într-o țară în care pentru un popor sau mai multe, violența este la ordinea zilei, exemplu nu poate fi dat decât prin violență extremă. Acele execuții pe stadioane în pauza meciurilor reprezentau o formă extremă de violență. Ori ca să dai o lecție unui popor violent trebuie să vii cu un surplus de violență. Talibanii asta au făcut. Au înțeles lucrul acesta și din istoria lor și din tradițiile lor și au rafinat această, să-i spunem „dreptate” adusă poporului afgan. Sigur că nu este bine ce fac dar…

– Subiectul este atât de vast încât am mai putea petrece multe ore sau zile discutând. Eventual, ca o altă concluzie, sau doar o idee a mea, pe care te rog să mi-o confirmi sau să mă contrazici cu argumente. Putem acuza regimul Biden și în principiu chiar pe președintele Biden de inabilitate, că nu a știut să-și organizeze această retragere mai diplomatic? Și aici mă gândesc la retragerea sovietică. Aceștia nu și-au luat bagajele și au plecat într-o săptămână ci au negociat, și au etapizat timp de un an și jumătate, dacă mai țin bine minte. S-au retras ici-colo unde nu mai aveau interese dar și-au păstrat încă mult timp bazele în acea trecere dintre 1989 și 1990. Cam până la jumătatea anului 1990. Americanii cum de au plecat într-o săptămână sau două. Și nu au etapizat retragerea?

– Cred că a fost vorba de o retragere în acele discuții, negocieri purtate între administrația de la Washington și gruparea talibană de la Doha. Cred că a existat un calendar al retragerii. Cel puțin așa cred eu în mintea mea.
Pentru că dacă mă gândesc la planificatorii militari pe care i-am cunoscut în Afganistan, oamenii ăia sunt de o rigurozitate și de o știință a punerii piciorului pe un pământ străin sau a retragerii piciorului de pe acel pământ străin de o eficiență absolut demențială. Nu am nici o rezervă din punctul acesta de vedere. Sunt convins că acei planificatori militari au venit și au spus: „Pasul acesta îl facem în trei zile. Pentru că ziua întâi ridicăm piciorul, ziua a doua punem piciorul jos, ziua a treia ducem și piciorul celălalt lângă”. Ce s-a întâmplat cu această retragere precipitată a forțelor americane mi se pare deosebit de straniu și nu cred că a făcut parte din jocul inițial. Cred că ceva a intervenit pe parcurs. Cineva (și când spun „cineva” nu mă refer la structura militară ci la decidentul politic), deci cineva a grăbit această retragere din motive pe care le vom afla mai devrreme sau mai târziu.

– Deci sovieticii, așa cum erau văzuți și blamați acum treizeci sau patruzeci de ani în urmă, au fost mult mai abili în retragere?

– În februarie 1990 și-au retras ultima forță.

– Se spune că, neoficial, au mai păstrat o bază și un aeroport încă doi ani deși erau deja retrași…

– Nu mai știu exact, dar există o fotografie celebră din 1990 cu podul de la graniță ce este trecut de ultimul transportor și ultimul comandant.