Urmărind experiențele unor adolescenți din sudul Franței, producția, inspirată de propria viață, regizorului francez Jean Eustache îl are ca protagonist pe copilul Daniel (Martin Loeb) care, mutat de la bunica sa, dintr-o zonă rurală, cu mama și prietenul acesteia, în oraș, pătrunde într-un univers al cunoașterii neexplorat până atunci.
Învățând nu doar despre importanța muncii și a banilor, despre monotonie, singurătate, dar și despre rightful alert al vieții urbane, despre coagularea timpului, Daniel explorează, asemenea protagonistului lui Eustache din producția La maman et la putain, corporalitatea și sexualitate feminine — o himeră inedită pentru mintea lui infantilă. Privirea eroului în dezvoltare este permanent nuanțată de indiferență, fiecare gest al său fiind realizat în mod pasiv și având ca scop intrarea în contact cu fizicul feminin, de la mângâieri strecurate la cinema, până la atingerile din timpul slujbei de la biserică. Producția aduce publicul în contact cu modul în care inocența este pierdută, odată ce factorii externi, dar și eclipsarea acestora în interior acționează atât direct, cât și subersiv.
Cinematograficul cochetează, prin măiestria lui Nestor Almendros, cu imagini romantice ale spațiului geografic doar pentru a contrasta apoi cu violentele acțiuni ale tânărului explorator. În același timp, Eustache știe să îmbine realismul cu poeticul, de cele mai multe ori apelând la experiențe personale, categorizându-se astfel drept unul dintre principalii regizori din New Wave-ul francez, fie și dacă e vorba despre abordarea simplistă, rece a unei sensibilități profunde.