Ești de acord ca fotbaliștii să îngenuncheze înaintea fiecărei partide pentru a arăta că Black lives matter? Nu? Sau, cel mult, eziți? Ei bine, află de la mine că ești un rasist, un fascist, un ticălos fără inimă.

Dar cu atitudinea față de imigranți cum stai? Adică nu te întreb dacă ești de acord ca, de pildă, refugiații din Orientul Mijlociu sau Africa să se stabilească în Europa, ci te întreb dacă ai fi de acord să se construiască în cartierul tău un bloc în care să locuiască zeci de familii din, să zicem, Afganistan, Pakistan, Siria. Nuuuu? Sau, poate, eziți și nu chiar ți-ar conveni să fii sincer? Ei bine, află tot de la mine că ești un ticălos de xenofob fără suflet!

Ești multimilionar/multimiliardar și ți se rupe cămașa de grija celor fără adăpost, de grija celor năpăstuiți, așa că îți exersezi bunătatea prin donații cât mai vizibile? Evident că ești Minunatul Planetei fiindcă te cheamă Jeff Bezos, Elon Musk sau George Soros deși noi, imbecilizații de propaganda de pe internet, nu știm că, ani întregi, nu ai plătit niciun cent impozite către stat. (Pentru amatorii de calcule, deși averea primilor 25 de bogați ai SUA a sporit, între 2014 și 2018, cu peste  400 de miliarde, ei nu au plătit impozite nici măcar 4 procente!)

Ești mahăr la o  firmă sau la un partid și, cu totul nedrept, ești un mahăr caucazian, hetero, dar (de)plângi că femeile și minoritățile de toate felurile nu sunt reprezentate? Doamne, ce suflet mare locuit, legal, de tone de bunătate, ar trebui să scriu imediat! Dar nu fac asta. Ci întreb de ce nu te dai la parte pentru a lăsa locul unui minoritar. Care vrei tu.

Ce vreau să spun eu cu exemplele de mai sus? Nimic altceva sau nimic mai mult decât că lumea de azi se cufundă tot mai adânc în hipnoza unei bunătăți ipocrite, false și, evident, ticăloase. Această „bunătate” (solidaritate, empatie, grijă, spuneți-i cum vreți voi!) e unul dintre multele deșeuri toxice aduse de media socială. Spre deosebire de celelalte — iluzia comunicării, agresivitatea, omnisciența — doar o asemenea bunătate mutantă se poate transforma într-o ideologie. Dar nu o ideologie de nișă, ci într-o ideologie, dacă se poate spune așa, globală. Evident, repet, e un succedaneu de bunătate ce se insinuează prin formele cele mai omenești cu putință: reacția față de suferința animalelor, reacția față de suferința oamenilor, solidaritatea cu cei năpăstuiți, cu cei bolnavi, cu cei discriminați. Încetul cu încetul însă, firescul acestei bunătăți funciare devine, într-un exces cu consecințe greu de ghicit. mai întâi, discurs, iar apoi — ideologie.

În faza de discurs, ea, „bunătatea”, nu mai este o atitudine doar, ci a devenit deja o profesie. „Ceibunii” se recunosc între ei pe rețelele de socializare prin limbaj, reacții, emoticoane, dar, mai ales, prin absența spiritului critic și colectivismul agresiv. Toți suntem egali, toți suntem frumoși, toți suntem, la nevoie, urâți, toți avem drepturi și neobligații. Iar când criteriile de valoare, ierarhia și norma sunt substituite de „bunătatea unică”, ideologia a câștigat. Adică devine dictatura difuză a unei unanimități în afara oricărui reflex politic.

Ce nu e în regulă aici? Faptul că societatea nu poate funcționa nici din utopii, nici din filantropie, nici din pomeni. Ci numai din competiție, reușite, nedreptăți, drame, eșecuri. Cei care nu știu asta sunt deja prizonierii unei criminale iluzii.