Oare este cineva îndrăgostit de natură și de tradițiile populare de la noi din regiune, care să nu fi auzit de celebrele mori de apă din sudul județului Caraș-Severin? Sunt câteva sute, unele mai frumoase decât altele. Evident, cea mai mare parte a lor sunt marcate de trecerea timpului și de lipsa unei intrețineri corespunzătoare. Cei mai mulți meșteri locali s-au prăpădit odată cu obiceiul morăritului tradițional. Acolo unde mai sunt în viață, localnici ce s-ar pricepe la rânduit o moară, aceștia sunt deja împovărați de ani. Noroc cu voluntarii ce în fiecare an iau în cătare câte un loc cu mori și le repară cu mult entuziasm și drag.

Cea mai cunoscută arie mulinologică este cea a comunei Eftimie Murgu ori Rudăria, cum mai este cunoscută localitatea după numele ei mai vechi. Aici sunt nu mai puțin de 22 de mori de apă funcționale.
Toți cei care au încercat făina măcinată ca în urmă cu secole, spun că gustul este unul specific ce nu suferă comparație cu produsele din marile magazine.

Dar în afara celor șase ori șapte de pe valea superioară, din chei, ce sunt mai cunoscute și căutate de călători restul de vre-o 15 ce sunt în spatele grădinilor răsfirate prin sat sunt destul de năpădite de buruieni și cu canalele de aducțiune aproape astupate de viituri dar și de gunoaiele aduse de ape și aruncate de cei certați cu civilizația.

Doar două mori nu sunt funcționale în acest moment.

Pentru a mai remedia câte ceva din situația acestui patrimoniu puțin îngrijit „Asociația Acasă în Banat” mobilizează an de an autorități locale, județene, localnici dar și voluntari ce pun mâna pe lopeți, ciocane, scânduri sau bidoane de vopsea și readuc la lumină câte un obiectiv.

În acest final de săptămână acțiunea a purtat numele mobilizator de „Hai la Rudăria!”. A fost doar o primă luare a pulsului din Rudăria din acest an. De menționat aportul deosebit al celor mai mici cetățeni ai comunei, elevii școlii locale dar și colegii lor de la liceul „Eftimie Murgu” din Bozovici.

Primăria locală a pregătit hrana tuturor voluntarilor pe parcursul celor două zile și nimeni nu plecat de la masă flămând.

Spre lauda lor trebuie spus că cei mai mulți dintre voluntari au venit din Timișoara și din județul Timiș după cum ne asigură cei din stafful asociației.

De fapt au fost chiar doi reprezentanți de seamă de la noi din județ. Veteranul liberal Viorel Coifan ca trimis al lui Alin Nica, președintele CJ Timiș și Ilie Sîrbu, almăjan de loc dar timișorean prin adopție, ca trimis al viceprimarului Cosmin Tabără pentru a vedea la fața locului ce se mai poate face pentru viitor pentru vitalizarea turismului rural în cele două județe.

La fața locului au venit chiar și autoritățile de la Reșița printre aceștia se putea distinge Romeo Dunca, președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, Ioan Popa primarul Reșiței, doamna Luminița Garofița Munteanu, arhitect șef al CJCS.

Rezultatul a fost spectaculos dar și trist în același timp. Au fost adunate zeci de saci cu gunoaie. Este aproape imposibil de enumerat tot ce a fost scos din albia pârâului Rudăria. Peturi de cele mai felurite mărimi și culori. Haine vechi și devenite inutile, bucăți de plastic și saci mucegăiți, cartoane, bucăți de scândură putredă și câte și mai câte. Mare a fost mirare voluntarilor când au scos chiar și frigidere vechi din apă. Primăria vrea să treacă la măsuri mai drastice. Vor fi amendați localnicilor, în cazul în care nu vor păstra curată albia pârâului ce trece pe la ei și învârte morile cu energie gratis. Nu se poate ca un asemenea unicat de ansamblu de mori să fie atât de neglijat. În puține locuri din Europa se mai pot vedea asemenea frumuseți neglijate.

Dacă în alte sate din valea Almajului se mai poate vorbi de gunoaie aduse din amonte de la alte localități în localitatea „Eftimie Murgu” situația este puți diferită. Doar localnicii sunt cei ce aruncă deșeurile în apă. În susul râului mnu mai există alte așezări umane ce ar putea polua. Deci este importanță și conțtientizarea locuitorilor că își fac singuri un deserviciu dacă nu respectă normele de conviețuire dar și de igienă elementară.

„În cele două zile de eveniment de până acum au fost implicați peste 200 de voluntari și ne-am ocupat, în primul rând, de ecologizarea întregului râu Rudăria, cât și a celor două canale principale care alimentează morile de apă din sat. Au fost voluntari din Timișoara, din zona noastră a Banatului, apoi au fost câțiva voluntari din mai multe părți din țară, au fost și zece voluntari străini, aflați într-un program de schimb cultural în România și care ni s-au alăturat în cele două zile. Foarte important, s-au implicat și elevii Școlii Bozovici, foarte bine organizați de cadrele didactice, și care au participat în ambele zile și au făcut o mulțime de treabă. Au fost peste 60 de elevi”, a explicat Radu Trifan, coordonatorul acțiunii și al Asociației Acasă în Banat.

Curățenie se face și se va mai face. Morile se repară, apa curge din nou pe canale. Dar important ar fi ca exemplul să nu fie doar la unele ocazii ci o preocupare permanentă.

„Aceasta a fost prima etapă a proiectului. Noi vom continua la sfârșit de iulie și august cu etapa doi și trei. În etapa a doua ne vom ocupa, sper eu, de repararea a patru acoperișuri de mori care necesită intervenție, dar, din păcate, încă nu avem șindrila necesară, vom mai face reparații. Iar în etapa a treia vom face un marcaj extensiv de-a lungul întregului sat, dintr-un capăt în celălalt, cu foarte multe marcaje, în așa fel încât oamenii să știe pe unde, pe ce punte, pe ce cărare pot să ajungă la care moară doresc”, a mai adăugat Radu Trifan.

Dar concomitent cu acțiunea de ecologizare și întreținere a canalelor de apă a mai avut loc un eveniment tradițional ce se desfășoara de mulți ani pe aceste meleaguri. Obiceiul este atât de vechi în toate zonele locuite de crescătorii de oi încât se pierde în vechime. Ar putea fi chiar o reminiscență din perioada preistorică.

Primăvara, pentru a marca în mod festiv plecarea oilor la locurile de pășunat se serbează „măsurarea oilor”. Este un concurs ad-hoc între gospodari pentru a desemna cele mai productive oi. Dar are și un aspect foarte practic. După cantitatea de lapte muls în această zi se face împărțire brânzei la final de sezon pastoral. Astfel se face o foarte riguroasă estimare a anului ce va veni iar produsele de la final de toamnă vor ajunge în mod echitabil la toți.

Mai multe familii cu invitații lor din alte sate sau chiar mai de departe se adună pe platoul de deasupra satului pentru a „măsura oile”. Evenimentul este unul practic dar și plin de simboluri festive. Se întind mese îmbelșugate cu de toate pentru toți oaspeții chemați sau chiar și nechemați. De bază sunt produsele din lapte și carne de oaie și de miel. La zeci de focuri încinse se învârteau animalele trase în proțap ce se perpeleau la jar molcom. Brânza de oaie mai veche și sărată stătea la loc de cinste lângă cașul proaspăt de mai multe feluri. Ceapa verde, ardeii dulci sau aprigi îndemnau lumea la masă. Fiecare gospodar crede că deține secretul cel mare al celei mai bune răchii din toată zona. Cei drept răchia este foarte bună. Poate nu la fel de tare în grade ca cea din părțile ardelenești, dar la fel de gustoasă sau și mai bine. Predomină răchia de prune, dar se mai ivește și câte o sticlă cu esență de mere, caise sau chiar de dude (deși asta este specifică Banatului de câmpie).

Este un adevărat sat mutat pentru o zi la deal. Pe pături sau țesături de casă frumoase ca ziua de primăvară au fost intinse tăvi cu friptură și cârnați aduși gata prăjiți pentru cei ce nu mai aveau răbdare să se prăjească cele de pe jar. Coleșa ca aurul lucea în soare. Clisa afumată stă lângă feliile de șonc. Gospodinele au mai adus și ceva plăcinte și melșpaisuri pentru a bucura pe cei mai mici. Aceștia zburdau mai ceva ca prietenii lor mieluții ce deja au început a prinde coarne.

Și așa cu petrecere, veselie, mâncare și răchie una din cele mai importante momente ale primăverii continuă să existe alături de aspectele mai moderne aduse de la oraș de cei plecați din sat. Este încă un motiv de a mai reveni din când în când acolo de unde s-au răzlețit în lume.

Un localnic plin de glume închină un păhărel de ceva cu miros de prună. Și spune un adevăr amar și greu de contestat de consătenii săi:
„Uite aici ce de lume! Sunt poate câteva sute. Dacă fiecare ar fi fost măcar o oră și în vale să facă curățenie satul nostru nu avea pereche în țară de frumos. Da` și așa e destul de frumos. Să șcii că mii cam rușâne că vin orășenii să ne curețe virugile!”