Dacă scoatem Ilfovul și Iașiul (care e la limită, cu 24,4% pensionari în totalul populației adulte), restul județelor României trec de pragul de cel puțin un pensionar din 4 adulți, potrivit datelor centralizate de Institutul Național de Statistică. Cel mai vulnerabil din acest punct de vedere (al raportului dintre pensionari și populația de peste 18 ani) este Hunedoara, cu circa 40% pensionari din totalul adulților. La polul opus se află Ilfov (sub 20% pensionari din totalul celor maturi) și Iași, aproape de pragul de care vorbeam mai sus (24,4%).
Pentru populaţia rezidentă în vârstă de 65 de ani şi peste este anticipată o creştere numerică continuă.
Ponderea populaţiei rezidente vârstnice în total populaţie rezidentă va creşte în următorii 50 de ani, în varianta medie, de la 18,7% la 28,6%, iar ponderea tinerilor se va reduce de la 15,7% la 14,8%, ceea ce va duce la accentuarea gradului de îmbătrânire demografică a populaţiei României.
Judeţul Gorj şi Vâlcea vor fi, în 2070, zonele cele mai “îmbătrânite” cu ponderi de peste 39,0% din populaţia rezidentă totală proiectată. În varianta intermediară ponderea populaţiei rezidente de 65 de ani şi peste în total populaţie rezidentă va creşte între anii 2019 şi 2070 de la 18,7% la 28,9%. Indicele de îmbătrânire la nivelul ţării în această variantă va fi în 2070 de 189 vârstnici la 100 tineri.
La nivelul judeţelor, ponderea populaţiei vârstnice va oscila între 41,2% (Gorj) şi 19,6% (Vaslui). Populaţia de 65 de ani şi peste reprezintă o categorie socială vulnerabilă, cu probleme specifice în raport cu celelalte segmente sociale. Asigurarea necesităţilor populaţiei vârstnice cu resurse pentru un trai decent presupune o gamă largă de preocupări, atât în plan economic, cât şi pe plan social şi psihosocial. Premisele pesimiste ale unui dezechilibru demografic grav al ţării în viitor sunt deja vizibile, anticipând posibile consecinţe negative economice şi sociale în general, pe piaţa forţei de muncă, în aplicarea şi funcţionarea corespunzătoare a sistemului de pensii, a serviciilor de sănătate şi a celor de protecţie socială, în asigurarea echilibrului în cadrul balanţei de venituri şi cheltuieli bugetare ale statului, precum şi ale fiecărei gospodării a populaţiei.
Accentuarea îmbătrânirii populaţiei, însoţită de creşterea speranţei de viaţă a populaţiei, determină schimbări structurale în cadrul populaţiei vârstnice prin creșterea numerică a grupei, ”vârsta a patra” şi anume ”cei mai vârstnici vârstnici”, persoane de peste 80 de ani.