Un singur lucru, în clipa asta, e ceva mai detestat pe glob decât președintele Trump: noul Coronavirus. În rest, diverse personalități, fenomene, atitudini, ideologii, toate sunt la o apreciabilă distanță de febrilitatea și ura ce îl devoră tot mai mult și mai mult. Da, nici măcar cei mai odioși dictatori ai lumii, din Coreea de Nord, din Iran, din Siria, care au pe cuget moartea a mii de oameni, poate a zeci de mii, nu provoacă atâta ură viscerală, dispreț și desconsiderare câte a putut strânge Donald Trump. Au contribuit la asta, mai întâi, caracterul dificil și conduita lui egolatră, dar, mai ales, un lucru ce nu i se va ierta niciodată: a fost complet altfel decât toată clasa politică americană și i-a înfruntat pe toți cei pe care i-a considera necinstiți, ipocriți, ticăloși: de la China, la Europa, la cei mai influenți miliardari ai lumii, mai precis oligarhia digitală și mediatică până la Hollywood.
Fanfaron, imprevizibil, cu opinii rasiste și xenofobe, antivaxer, imaginea lui publică a devenit dezastroasă în lume în ciuda unor evidențe ce mi se par orbitoare: este președintele cu cei mai puțini soldați americani căzuți pe fronturile din lume și singurul care nu a pornit niciun conflict, ba chiar le-a pus capăt. În comparație cu el, amabilul Obama este o sângeroasă căpetenie războinică, în ciuda Nobelului pentru Pace: 17 000 de soldați în plus în Afganistan și atacare Libiei lui Gaddafi. E drept, s-a retras din Iraq, dar „oribilul” Trump aducea la aceeași masă Israelul cu Emiratele Arabe Unite și Bahrein pentru un istoric acord de pace.
Dar meritul cel mai consistent în demonizarea lui Donald Trump l-a avut presa democrată (progresistă) din SUA care, în opinia mea, a reușit să discrediteze, la pachet cu Trump, mai degrabă ideea de jurnalism profesionist. Fiindcă, de fapt, presa adversară s-a comportat în tot mandatul lui Trump ca un oficiu de PR anti-Trump: a încurajat, alături de liderii democrați, mișcările ANTIFA și BLM, dar, mai ales, a rostogolit mediatic orice informații sau interpretări negative. Ceea ce nu s-a întâmplat în toată istoria dezbaterilor politice americane s-a petrecut cu prilejul unei conferințe de presă a lui Trump de după alegeri, când NBC News şi ABC News au întrerupt pur și simplu difuzarea conferinţei. Iar interzicerea conturilor de Facebook și de Twitter ale lui Trump de către aceeași oligarhie digitală a creat îngrijorări cu privire la standardele democratice până și la cel mai înalt nivel politic în Europa, așa cum arată declarația lui Angela Merkel cu privire la acest episod.
Cum bine știți, gestul iresponsabil al lui Trump de a-și fi încurajat hoarda de susținătorii să meargă la Capitoliu pentru că alegerile ar fi fost furate a fost folosit imediat de media democrată care, din primele clipe ale înfruntării, a titrat decisiv „lovitură de stat”, „puci”, „insurecție”, fără urmă de scepticism cu privire la ceea ce ofereau chiar imaginile de la fața locului. Evident că jurnaliștii știu foarte bine că puciul și insurecția presupun grupuri înarmate și/sau participarea armatei, dar astea sunt amănunte ce nu mai deranjează de mult sista deontologică a progresiștilor de peste ocean. După cum nu au deranjat nici prea multele coincidențe legate de felul în care paza Capitoliului s-a dovedit mai degrabă o amabilă strânsură de ghizi pentru demenții care au batjocorit unul dintre simbolurile democrației americane.
Când scriu acest editorial (luni seara) nu știu dacă Trump va fi suspendat. Știu doar că SUA sunt tăiate în două și că un asemenea gest ar adânci și mai mult falia. Prăpastia.
Felicitări pentru articol, Marcel.