Ciprian Onofrei a suferit un dublu transplant în anul 2014 – transplant renal și transplant de pancreas – și are, din anul 2013, un certificat de handicap de nevăzător permanent, nerevizuibil. Din cauza acestui handicap, nu se poate deplasa nicăieri fără baston și fără însoțitor. Cu toate acestea, DGASPC Bacău îl plimbă la noi analize și comisii pentru a demonstra, din nou, că este nevăzător.
Ciprian Onofrei a primit prin poștă o înștiințare de la DGASPC Bacău și spune că va merge din nou să își facă toate analizele și să demonstreze că este cu adevărat bolnav. Se plânge însă că „este exact cum m-ar fi trimis în gura lupului: și prin spital, și prin policlinică, și prin primărie” în plină pandemie de coronavirus, în condițiile în care, fiind o persoană vulnerabilă, el nici măcar nu iese din casă în această perioadă, în mod normal.
Ciprian Onofrei a povestit, pentru HotNews.ro, că „am primit o înștiințare că cei de la DGASPC au fost sesizați (că beneficiază de încadrare în grad de handicap pe nedrept – n.red.). Eu am certificatul de nevăzător definitiv din anul 2013, adică este nerevizuibil. Pentru că eu nu mai văd, văd așa doar niște umbre. Și este reînnoit și când s-a dat noua lege, în 2017 sau 2018. În plus, eu am nerevizuibilă și decizia de pensie medicală.”
A primit înștiințarea de la DGASPC prin poștă, nici măcar printr-o scrisoare recomandată, și se întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi găsit acel plic în cutia poștală: „Am rămas așa… De ce m-au mai chemat acolo? Și măcar dacă îmi trimteau așa ceva prin scrisoare recomandată, după părerea mea. Dar ce s-ar fi întâmplat dacă eu nu găseam în cutia poștală scrisoarea asta? Nu știu ce să zic.”
Mărturisește că se simte „exact cum m-ar fi trimis în gura lupului: și prin spital, și prin policlinică, și prin primărie”: „Acum mă apuc să fac investigațiile, dar este mult de umblat. Eu nici nu ies din casă, acum trebuie să umblu prin spital. Am înțeles că trebuie să merg și la policlinică, și la spital, să fac investigații. Am de umblat și pe la primărie, cu anchetă socială, nici nu știu ce să zic.”
„Ce să fac? Trebuie să merg înainte. Dar nu știu de ce s-a întâmplat asta. Eu mă voi lupta să demonstrez că chiar sunt bolnav. Eu chiar sunt bolnav. Trebuie să merg înainte”, spune Ciprian Onofrei.