Știu foarte bine că sondajele de opinie nu sunt doar instrumente de măsurare sociometrică — adică de măsurare exactă a opiniilor publice —, ci și instrumente curvești de manipulare. Ca să înțelegeți de ce folosesc acest adjectiv ce se aplică politicii cu osebire, o să vă spun că, la sfârșitul anului trecut, un sondaj CURS arăta că 74 la sută dintre respondenții români consideră că Nicolae Ceaușescu nu a avut un proces corect, iar 78 la sută sunt convinși că pedeapsa cu moartea nu a fost meritată.
Și, ca să înțelegeți de ce am riscat să folosesc un adjectiv atât de buruienos cum este cuvântul „curvesc”, am să vă spun, mai întâi, că acționarul majoritar al CURS este un pesedist și, în plus, soțul unei senatoare din partidul lui Dragnea. Nu are niciun rost să și scriu aici numele său, așa că trec la al doilea motiv ce mă face să consider că, adesea, sondajele de opinie manipulează mizer: ordinea întrebărilor. După ce adresezi niște întrebări cu răspuns conținut în legătură cu soarta lui Ceaușescu în decembrie 1989, este evident că nu mai poți răspunde în deplină seninătate cu privire la următoarele. Cum ar fi nivelul de viață de după lichidarea Criminalului. Despre a cărui lichidare am de spus doar atât: să ne mai scutească toți arhanghelii corectitudinii democratice cu diverse și penibile reproșuri. Toți românii, absolut toți românii, atunci, abia așteptau să fie executat acel mizerabil care ne-a schimonosit viețile și și-a bătut joc de tot ceea ce a fost firesc, limpede, bun. De la credință la libertate, de la mândrie la firesc.
Ei bine, dincolo de manipularea insului de la hățurile firmei de sociologie, se ascunde un paradox încă mai trist. La 2–3 ani de la Revoluție, Ceaușescu a început să fie regretat. Nu, nu vă speriați, nostalgia nu se referea la Ceaușescul care ne tăia cu voioșie lumina, căldura, pașapoartele sau ne miruia rația de 200 g de unt pe lună sub salamul de soia. Nu, fantoma care se potrivea — și încă se potrivește — cu idealurile unui segment important se referă la o mână forte capabilă să facă ordine în acest haos împuțit al democrației. Adică să interzică tot ceea ce e socotit periculos, toxic de un electorat fundamentalist, cum ar fi „excesul de libertate”, de la homosexualitate la formațiunile politice ale minorităților naționale. Ba chiar — după modelul de justiție televizivă Antena 3 — chiar să nu se mai încurce cu justiția și să se instituie Tribunale ale Poporului.
Sigur că așa ceva nu se poate într-o democrație, fie ea și atât de firavă cum este încă cea românească. Dar — fiindcă tot am vorbit despre manipulare — am să vă explic și de ce anumite televiziuni încurajează tacit asemenea inepții. Fiindcă încurajează la revoltă împotriva a ceva mai important decât politicul: revolta împotriva sistemului. Împotriva a ceea ce Dragnea a încerca să spună că este „statul paralel”. Or, PSD-ul, din clipa în care Dragnea a devenit mecanic auto într-un penitenciar, a renunțat să mai transmită în principal mesaje politice și a decis să propage mesaje globale. Mesaje în centrul cărora se află ceva mult mai important decât soarta noastră politică, socială. A României. În centrul cărora se află Marea Manipularea Covid-19. O pandemie — cu ghilimele pentru PSD — din cauza căreia trebuie să păstrăm distanța și să purtăm mască. Iar masca nu ar fi — așa cum au reușit să se screamă teoreticienii manipulării — nimic altceva decât o botniță care ne sufocă libertatea.
La un popor care nu a cârtit aproape jumătate de veac împotriva botniței sovietice și, apoi, celei ceaușiște, mă tem că așa ceva e ridicol și jignitor.
