Memorialul Revoluției este una din cele mai prestigioase asociații, care are drept principal scop să perpetueze în memoria timisorenilor amintirea celor ce au spus un „Nu!” din inimă sistemului opresiv, de până în anul 1989.

 Cel ce a pus bazele Memorialului, actualul președinte, Traian Orban, simte povara celor trei decenii de când păstorește această inițiativă de suflet. Și cum toate funcțiile sunt trecătoare în lumea asta, în afara celei de guvernator al BNR,  a hotărât să mai lase locul și altora. Anii, problemele de sănătate, dar și unele supărări legate de situația Memorialului l-au făcut să facă un pas în lateral și să cedeze locul său din Consiliul Director al asociației. Asta s-a întâmplat chiar în timpul sedinței anuale care a avut loc, azi, în curtea din fața sediului.

La toate motivele de mai sus mai există și o neliniște legată de o posibilă mutare a Memorialului din parcul dintre Facultatea de Arte și Penitenciar în cladirea din Piața Libertății, ca viitor muzeu al Revoluției. Memorialul va funcționa în viitorul apropiat în Comenduirea Garnizoanei. De fapt acel ipotetic muzeu nu prea are ce să arate publicului și se mizează pe preluarea exponatelor și materialor din vasta arhivă a Memorialului.

„Omul vine, stă și mai și pleacă. Din motive de sănătate, m-am retras. Am probleme cu inima. Sănătatea și aceste haiducii imobiliare au frânat dezvoltarea Memorialului Revoluției. De-a lungul anilor mi-au creat un sentiment de neputință și zădărnicie și voiam să predau ștafeta membrilor mai tineri pentru că nimeni nu e bătut în cuie. Eu în Piața Libertății am fost împușcat. Cum credeți că aș putea conduce Memorialul în Garnizoană sau în altă parte unde s-a tras. Voi rămâne alături de asociație. Nu abandonez lupta. Voi lupta cât mă țin resursele. Legat de președinte, e o chestiune internă pe care o vor decide cei din Comitetul Director. Să îi lăsăm să decidă, nu să-mi bag eu coada într-o chestie care e statutară. Trebuie să respectăm statutul”, și-a explicat decizia de retragere din funcție, Traian Orban.

Dar nici situația materială precară a asociației nu este liniștitoare. Autoritățile române, în mod declarativ, sprijină activitatea Memorialului. Dar cine cercetează atent cifrele contabile poate avea surpriza neplăcută să vadă sumele infime care au fost virat în ultimii ani. Asta este o altă supărare a lui Traian Orban, care se vede obligat să alerge veșnic după banii necesari funcționării Memorialului.

Drept exemplu, marturie este suma de 800.000 de lei alocată în acest an, la fel ca și în  anul 2019. Adică mai nimic! Mai grav este că în anul 2020 a mai fost dijmuită suma de bani cu un misterios procent de zece la sută, ce nu are o explicație prea convingătoare. Deci, în sumă absolută, au fost doar 720.000 de lei. Așa zisa creștere de fapt a fost o diminuare a banilor.

Sigur că Traian Orban nu poate sta departe de ctitoria sa de trei decenii și va activa în continuare ca membru obișnuit ce, nu are nevoie nici măcar de titulatura de președinte de onoare, cum s-a mai propus în adunarea generală de azi.

Persoanele prezente la adunare au votat doi noi membri ai Comitetului director. Iată ce spune profesorul și publicistul Lucian Ionică:

„Asta însemnă responsabilități în plus, înseamnă să fiu mai aproape, mai bine documentat despre partea aceasta nevăzută a lucrurilor. Pentru că dincolo de expoziții, de cărți, există și o activitate administrativă, organizatorică, care trebuie dusă mai departe, în condiții cât mai bune. Am mai multe idei, dar vreau să văd care sunt condițiile de realizare, să discut cu colegii, într-o bună colaborare cred că vom putea face lucruri importante”.

Cealaltă persoană promovată în noua conducere a Asociației este scriitorul Lucian Vasile Szabo, de asemenea dascăl univesitar, care coordonat numeroase licențe sau dizertații pe teme apropiate de revoluția timișoreană. Studenții săi au avut un bogat material de studiu în arhivele Memorialului. Un alt demers important al lui Szabo este legat de cursul universitar de la Universitate de Vest, care are obiect de studiu chiar Revoluția Română.

„Eu am o lungă experiență legată de activitatea în cadrul Memorialului Revoluției. Rolul meu nu va fi de revoluționar, ci voi incerca să sprijin liderii adevărați ai acestei asociații, Traian Orban, Gino Rado, Ioan Banciu și toți ceilalți implicați în această activitate pentru a păstra memoria Revoluției, a oamenilor care au luptat arunci pentru democrație, iar în această misiune trebuie ridicat puțin nivelul intelectual al istoriei produse atunci. Și mă refer aici la o cercetare mai aprofundată… Trebuie dată importanță mai mare unor figuri marcante ale Revoluției, și asta am să și fac. Am facut-o și până acum. O să-mi asum și roluri manageriale dacă e nevoie, dar cu foarte mare calm și detașare pentru că lucrurile acestea au nevoie de timp, profunzime, de a fi înțelese. Pentru că Revoluția de la Timișoara este ceva extraordinar, este un miracol, noi încă nu realizăm cât de importantă este și o amintim doar în momentele de criză” remarcă pe bună dreptate Lucian V Szabo.