În expunerea de motive a legii menționate, inițiatorii subliniau că modificările este necesară pentru generarea unui efect disuasiv, de natură să determine o descurajare a prestării orelor suplimentare dincolo de limita legală, în condițiile în care norma în vigoare nu stabilește o corelare a cuantumului amenzilor și numărului de ore suplimentare efectuate cu numărul de salariați care au făcut ore suplimentare.
Potrivit reglementării actuale, art. 260 alin. (1) lit. i) din Codul muncii prevede: „Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: (…) i) nerespectarea dispozițiilor privind munca suplimentară, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei”.
Având în vedere faptul că scopul reglementării este acela de a înăspri regimul sancționator doar pentru situația prestării orelor suplimentare dincolo de limita legală prevăzută de art. 114 alin. (1) din Codul muncii – respectiv de 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare sau, în cazuri excepționale peste 48 de ore pe săptămână – dar cu îndeplinirea condițiilor stabilite de art. 114 alin. (2) din Codul muncii, considerăm că, pentru un plus de claritate a legii, ar fi necesară circumstanțierea acestei sancțiuni, prin indicarea în mod expres a situațiilor privind munca suplimentară de natură să atragă aplicarea unei amenzi contravenționale, se arată în cererea de reexaminare.
În acest sens, semnalăm că, potrivit dispozițiilor art. 120 – 124 din Codul muncii există și alte posibile încălcări ale regimului muncii suplimentare cum ar fi: efectuarea de ore suplimentare fără acordul salariaților; neplata orelor suplimentare sau neînregistrarea corespunzătoare a acestora; plata sporului prevăzut de lege pentru efectuarea muncii suplimentare, cu nerespectarea regimului prioritar al compensării cu ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice de la efectuarea muncii suplimentare; precum și orice alte situații de încălcare a regimului juridic privind munca suplimentară, ce se pot ivi în practică.