De câteva zile a făcut mare tevatură pe rețele virtuale demisia sau demiterea unui ministru tehnocrat. E vorba de ministrul culturii Vlad Alexandrescu. Uite demisia sau stai că mai rămân până după sărbători și plec atunci. Că nu e de ici colo să prăznuiești Paștile ca un demnitar cu mașină la scară sau simplu demisionar. Ce ar fi spus vecinii? Poate că acest domn e de mare ispravă, poate că a făcut lucruri bune. Greu de spus. Doar șeful dânsului ar putea să-i aprecieze activitatea. Premierul Cioloș a dat verdictul. Ar trebui să se despartă de domnul Alexandrescu și de managementul acestuia.
Și mai de mirare a fost reacția ministrului ce a condiționat plecarea domniei sale de numirea pe acel scaun de demnitar al uneia și neapărat unei anumite doamne ce ar fi singura capabilă să-i ducă munca mai departe. Astea sunt din tainele politichiei. Ar fi multe de povestit despre demnitatea unui demnitar.
La fel de hilară a fost adunarea de protestatari ce ar fi urmat să-l susțină pe demisionar. Dacă la București ar fi fost cam 12 persoane (din surse neverificate) la Timișoara a fost un singur om ce și-a asumat susținerea ministrului. Această persoană a fost văzută și verificată de numeroșii jurnaliști veniți la fața locului. Cel puțin zece persoane ce au văzut multe în activitatea lor. Dar așa ceva parcă nu prea s-a văzut până acum. Poate doar la glumele de 1 aprilie.
Vocalul susținător a pregătit și șapte pancarte. Dar un om la atâtea cartoane nu prea era o proporție corectă. Câteva mașini de jandarmi stăteau gata să intervină la orice tulburare a ordinii. Chiar ar fi fost ceva ca într-o piesă absurdă, cam cum și la ce fel de tulburări s-ar fi putut deda o persoană de una singură.
Cam de așa mult respect și susținere se bucură un ministru dacă într-o seară frumoasă de primăvara doar o persoană a crezut de cuviință să-i ia apărarea. Tinerii generației cu rețelele sociale în buzunar nu prea dau buzna la acțiuni de solidarizare. Poate tehnocrația e de vină?
