Deși nu se recunoaște oficial, ori se încearcă ascunderea adevăratei proporții a fenomenului poluării orașului, el există și este simțit de oricine. Fie că sunt noxe industriale sau de la mijloacele de transport ,ori din cauze naturale, aerul respirat în Timișoara este tot mai plin de otrăvuri. Datele oferite de DSP relevă că problemele respiratorii sunt tot mai frecvente.
Un document al Comisiei Europene include Timișoara pe o listă de municipalități cu un nivel ridicat de poluare și un mediu de trai nesănătos. Se face referire mai cu seamă la compușii de azot din atmosferă cunoscuți cu formula de NOx. Consilierul local Adrian Orza face o conexiune între aceste cifre medicale și poluarea aerului urban. Deși nu are soluții perfecte și definitive pentru remedierea situației, totuși propune o serie de măsuri ce ar mai încetini poluarea. Acestea se pot inșira în zece idei pertinente ce ar ajuta orașul să respire mai ușor.
„Din păcate, din nou, în loc să existe o dezbatere cu toţi factorii de răspundere din domeniul sănătăţii, ai administraţiei publice locale, etc. pentru a găsi cele mai bune soluţii pentru a reduce poluarea, avem parte din nou de replici acide în spaţiul public, dinspre primărie spre societate şi invers. E evident că încordarea asta nu va rezolva nimic. Propun spre dezbatere urgentă această problemă şi cer înfiinţarea unei echipe de specialişti din toate domeniile aferente acestui subiect al calităţii aerului, împreună cu autoritatea locală, care să vină în cel mai scurt timp cu măsuri pe termen scurt în primul rând, dar şi mediu şi lung, pentru a diminua această problemă care ne ucide, iată, la propriu”, a explicat Adrian Orza demersul său.
După unele observații se pare că principalul factor al poluării cu NOx este banalul, dar prea folositul automobil, ce aduce jumătate din compușii de azot. Urmează apoi vehicule utilitare grele (20%), urmate de autobuze (15%) și de vehicule utilitare ușoare (15%). Pentru emisiile totale de PM10 ponderea e aproape identică. Din această motiv, Orza consideră că utilizarea acestora nu trebuie încurajată în continuare şi aduce cu argumente concrete:
- Spălarea cu jet puternic de apă a străzilor și a trotuarelor și/sau aspirarea lor ulterioară (reduce particulele în suspensie cu circa 70% la nivelul trotuarului)
- Plantarea de garduri vii și tufe perene la marginea bulevardelor și a străzilor
- Eliminarea din trafic a autovehiculelor neconforme
- Monitorizarea atentă a șantierelor de construcții și a intervențiilor în infrastructură, pentru că praful rezultat de aici rămâne în atmosferă și este plin de substanțe deosebit de toxice.
- Reducerea spațiilor betonate şi creşterea suprafeţelor verzi. Amenajarea spațiilor verzi, plantarea de copaci și de arbuști verzi tot anul. Acestea au capacitatea de a reține și filtra praful. În plus, ele ajută la biodiversitate.
- Realizarea de piste de biciclete și trotinete electrice care să traverseze orașul pe axele sale, pe inelul central și median. Acestea ar reduce deplasările cu mașina pe distanțe scurte
- Investiția masivă în transport în comun electrificat și renunțarea treptată la autobuzele diesel
- Plantarea de păduri/centura forestieră în jurul orașului, în special pentru a bloca vânturile dinspre nord, care aduc praf
- Încurajarea folosirii mijloacelor de transport în comun prin creşterea calităţii serviciului public şi atragerea de abonaţi către acesta, paralel cu Reconfigurarea bulevardelor şi străzilor pentru a favoriza transportul public în comun, deplasarea cu biciclete şi alte mijloace permise de lege. (la noi se reduc benzile dedicate transportului public în favoarea mașinilor)
- Reconfigurarea orașului pentru pietonalizare crescută în zonele cheie de atracție locală (nu doar în centrul orașului). Crearea de poli de atracție în fiecare cartier reduce, în principiu, traficul din oraș. (Exemplu: zona pieței Traian, lăsată în paragină).
Sigur că și alte măsuri se pot alătura acestor prime măsuri. Dar trebuie aplicate coerent și fără prea multă întârziere. Pentru a se salva ce se mai poate dintr-o viață urbană sănătoasă.