Câte parale face democraţia din România, cea construită după anul 2000, sub atenta supraveghere a partenerilor noştri mai mari euroatlantici (NATO şi UE), care e calitatea oamenilor politici, a interlopilor (inclusiv afacerişti sau bişniţari) lansaţi la apă şi întrepătrunşi până la confuzie cu „Sistemul” (Cristian Rizea îl numeşte aşa la tot pasul în contribuţia sa „Spovedania lui Rizea”) ? Acestea par să fie mizele profunde ale enormei „delaţiuni”, ale acestui denunţ, un nou armaghedon care a pus pe jar tot establishment-ul de la Bucureşti. Ni se dau cifre, sume, combinaţii, traficuri, unele halucinante, cu nume de fiecare dată, şi ni se promite încă un volum, axat, acela, pe dezvăluiri de budoar şi de cancan, care, probabil, cum se întâmplă, nu va mai veni.

Această „operă”, de mare interes altfel şi, după câţiva iniţiaţi, creditabilă, nu e totuşi o „carte” care ar putea fi asumată de un editor responsabil. Pentru că editorul (autentic), înainte de o lansare pe piaţă, are nevoie de documente, de probe, trebuie să poată verifica acuzaţiile şi incriminările pentru a nu produce daune nedrepte şi pentru a putea să se apere şi să-l apere şi pe autorul său în justiţie la nevoie. Iar o carte trebuie să aibă un sens mai înalt, o logică societală şi culturală, să se adreseze onest unui public pe care nu-l manipulează şi nu-l dispreţuieşte. Doar astfel cartea se poate constitui într-un document de referinţă.

În sinistra noastră tranziţie, doar presupus democratică, am fost abuzaţi de tone de presupuse cărţi, produse ale unor „personalităţi”, foşti tovarăşi, mari gradaţi, poeţi amatori ridicoli, falşi specialişti şi colecţionari de artă tot cu grade sau cu un trecut „sistemic”. Ei au banii, ei au pârghiile, ei se fac „autori”. Autorlâcul e foarte extins la noi, căci, pe lângă diplome dubioase, doctorate plagiate, aducătoare de funcţii şi bani, „personalităţile” mândrei lumi noi vor şi „cărţi”, „lansări”, vor prestigiul tradiţional pe care-l oferă cartea cu numele lor imprimat pe copertă, garanţia ieşirii definitive din anonimat şi instalarea în eternitate. Mai ceva decât un mausoleu la Bellu !

Dar cine este autorul acestei noi bombe mediatice, fostul deputat PSD Cristian Rizea ? Cristian Rizea, inginer (1999), este absolvent al Colegiului Superior de Siguranţă Naţională (2004), al Institutului Diplomatic Român (2011) şi al Colegiului Naţional de Apărare (2013), a fost activist PNŢCD, membru ApR (Meleşcanu, Felicia şi Teodor, Iosif Boda, Mihai Cuptor, Viorel Sălăgean etc.), membru PSDR (Sergiu Cunescu, Alexandru Athanasiu) şi apoi, în fine, PSD. Dar nu numai atât : „Întâmplarea face ca undeva în primăvara lui 2015 Dobrescu (Dragoş – n.n.) să mă cheme la el la Snagov şi tam nesam, să mă întreabe dacă e adevărat că eu îmi doream în acel moment şefia SIE, atenţionându-mă că dacă e aşa s-ar putea să am probleme” („Spovedania lui Rizea”, pdf, p. 119) ; „este vorba de generalii Mircea Haş, Adrian Isac şi Adrian Isar, oameni cu care am colaborat foarte bine mai ales prin prisma informaţiilor pe care mi le-au oferit pe acea zonă” (Cristian Rizea, preşedinte PSD Diaspora – ibidem, p. 120) ; „Înţelesesem că şi colegul meu Constantin Niţă (cel care îl prezentase pe Rizea generalilor SIE de mai sus – n.n.) era un om sprijinit de zona externă a Sistemului care-l puseseră inclusiv ministru în vreo trei guverne” (idem). Şi el, Constantin Niţă, ca şi Rizea însuşi adică. Dacă nu stăpâneşti tu scrisul, te stăpâneşte el pe tine şi te cam dă de gol. După propriile sale declaraţii, Rizea s-ar fi refugiat în ultimul an la Chişinău (a fost condamnat, în martie 2019, la 4 ani şi 8 luni închisoare, sentinţă definitivă, pentru trafic de influenţă şi spălare de bani), vecin cu ambasadorul României şi folosind acelaşi spa, iar mai recent, după spusele avocatului său, s-ar găsi în SUA.

Personajele, ţintele principale ale Armaghedonului lui Cristian Rizea, par a fi Mircea Geoană, fost preşedinte PSD şi important protector al lui Rizea, azi secretar general adjunct al NATO, Dragoş Dobrescu, avocat, speculator imobiliar, bişniţar greu şi naş al unui copil al lui Cristian Rizea, protectorul lui Crin Antonescu, cum vom vedea mai departe, Gigi Becali („Dar voi păstra mai multe detalii privind viaţa tumultuoasă a lui Gigi Becali pentru a doua carte, cea destinată exclusiv zonei de CANCAN ! Unde sunt sigur că veţi rămâne surprinşi să aflaţi ce mare iubitor de frumos este Gigi chiar şi în zilele de azi cand vrea să pară doar SFÂNT…”, ibidem, p. 36), Gheorghe Stelian zis „Stelu” (vom da câteva citate mai departe). Roluri importante au şi Nicolae Bădălău (baron absolut de Giurgiu), Nicolae Bănicioiu (mare prieten cu Cristian Burci la Monte Carlo), Ludovic Orban (fost ministru al Transporturilor dubios), Orlando Teodorovici (trafic de influenţă), Bogdan Drăgoi (diverse traficuri), Rareş Bogdan (cu multe conexiuni suspecte), Florentin Pandele, Marius Tucă, Cozmin Guşă, Marian Vanghelie (mare prieten !), Florian Coldea, Laura Codruţa Kövesi, Gigi Ienciu, Dana Budeanu, Cristian Burci, Sergiu Lascu, Ion Bazac, George Maior („ar fi fost racolat de serviciile britanice de intelligence, de aici şi promovarea sa ulterioară la şefia SRI”, ibidem, p. 55), Nelu Iordache, Adrian Iliescu, Mădălin Stan, Marian Mina, Ana Birchall, Eugen Bejinariu („Beje” !), dar şi Vasile Blaga, Florin Muntean, Gruia Stoica, Călin Mitică, Dorin Cocoş, Dan Pescariu, Puiu Popoviciu, Sorin Creţeanu, Ioana Băsescu, Traian Băsescu, Horia Constantinescu şi încă mulţi, mulţi alţii.

De multe ori, lectura e palpitantă : „Mi-aduc aminte că după ce a încasat suma uriaşă de aproximativ 100 de milioane euro de la ANRP, Stelu (Gheorghe Stelian – n.n.) umbla cu extrasul de cont la el arătând tuturor cunoscuţilor cum dintr-un simplu şofer angajat la firma care deţinea sălile de jocuri CONTI, ajunsese peste noapte ditamai milionarul în euro. Era exact pe vremea când Traian Băsescu şi Emil Boc deciseseră să taie salariile şi pensiile în România” (ibidem, p. 25). Sau : „Auzisem totodată de la un inculpat celebru din dosarul ANRP, Sergiu Diacomatu, că Maior şi Coldea primiseră cash în birourile lor de la pădure suma de 25 milioane de euro de la Gheorghe Stelian zis Stelu care beneficiase de acea uriaşă despăgubire de aproximativ 100 milioane de euro de la ANRP !!!” (ibidem, p. 146). Aici, în aceste pagini, ca şi în multe altele, se vede cu ochiul liber cum interlopii şi Sistemul, sub protecţia (contra cost ?) a NATO şi UE, au furat a doua oară fostele bunuri ale foştilor deţinuţi politici şi ale familiilor lor.

Ce mai citim ? „Gruia Stoica mi-a mărturisit, că Liviu Popa omul de casă al lui Blaga (Vasile – n.n.) venea de fapt din Ucraina unde „Buldogul” îşi ţine cei 50.000.000 (milioane) EURO din afacerile lui cu Călin Mitică !! Pe moment am rămas surprins dar Gruia Stoica avea mina unui om care ştia foarte bine ce spune, fiind informat că în acea maşină se afla şi suma de 700.000 !!!” (ibidem, p. 56). „Din câte ştia Gruia Stoica, Vasile Blaga era foarte supărat că tocmai el, cel care o ajutase pe Kövesi şi-i netezise drumul carierei profesionale spre Bucureşti, chiar el era acum hărţuit de DNA ! Cu experienţa vastă pe care o are, Buldogul a înţeles mesajul şi chiar dacă ar fi vrut să spună anumite lucruri despre trecutul plin de mistere al lui Kövesi, şi-a înfrânt imediat acele porniri !!” (ibidem, p. 57).

Sau, bunăoară : „De multe ori în locaţia din Primăverii îl vedeam pe Crin Antonescu iar raportul de forţe era vizibil : Dragoş Dobrescu părea şeful iar Crin Antonescu angajatul său !” (ibidem, p. 114). „Cristian Burci e un personaj pitoresc foarte cunoscut şi apreciat pentru generozitatea sa în Principatul Monaco” (ibidem, p. 60). „E vorba de mogulul de presă şi afaceristul Cristian Burci, un om atât de drag părţii EXTERNE A SISTEMULUI” (idem). Adică, printre altele, Adevărul, cu propaganda sa îndrăcită. „Mai erau 2 săptămâni până la începerea oficială a campaniei electorale şi am fost căutat de Ionuţ şi Camelia Bazac, care mi-au spus că trebuie să le dau urgent suma de 100 000 euro pentru că altfel Mircea Geoană nu validează prezenţa mea pe lista de candidaţi !” (ibidem, p. 16).

Cristian Rizea ajunge cu dezvăluirile lui până în zilele noastre, se ocupă până şi de Covid-19, nu pierde din vedere nici recenta stea a PNL-ului şi trompeta preferată a lui Klaus Iohannis : „Pentru că la Rareş Bogdan ajuns mare politician, contează doar cât cotizezi şi el ştie că nu mint !! Începând de la pungile cu bani primite de la Vanghelie şi serile lungi petrecute cu acesta la Casa Capşa, chiar dacă procurorii DNA au închis atunci ochii la ordinul Sistemului care avea nevoie de prezenţa lui pe sticlă, continuând cu banii primiţi de la Transgaz prin Florin Muntean căruia i-a cununat chiar fiul sau sumele de bani generoase venite de la Hidroelectrica prin semnătura lui Mihai David (la ziua căruia am şi făcut cunoştinţă personal), mergând până la controversatul afacerist din zona feroviară, celebrul Călin Mitică foarte bun prieten şi sponsor de vacanţe care ca şi toţi cei enumeraţi aici, veneau des să-l viziteze în apartamentul său din complexul rezidenţial Stejarii sau la cafeneaua situată în vecinătatea blocului ! Totul culminând cu fostul meu prieten Bilal care de la agricultură a ajuns azi datorită lui Rareş Bogdan să deţină printr-o firmă nou înfiinţată în 2016 – X GUARD SECURITY SYSTEM SRL fără nici un fel de experienţă în domeniu, având doar 2 angajaţi în momentul în care a participat la acea licitaţie, CONTRACTUL DE PAZĂ AL AEROPORTULUI OTOPENI, CONTRACT SEMNAT PENTRU SUMA DE 5,5 MILIOANE EURO (ASTA FĂRĂ ACTELE ADIŢIONALE ÎNCHEIATE ULTERIOR PENTRU A SATISFACE „FOAMEA DE BANI” A LUI RAREŞ BOGDAN) !” (ibidem, p. 133).

Se poate cita din aproape orice pagină dintre cele 156 ale textului, ocazie pe care presa nu o va rata probabil. Armaghedonul lui Cristian Rizea, scris sub influenţa evidentă a unui anumit serviciu secret românesc sau măcar a unei facţiuni din acel serviciu, decredibilizează grav mai ales SRI, DNA, faimosul binom şi întreg aparatul de justiţie. Nici celelalte servicii de informaţii, nici măcar SIE şi alte instituţii importante ale statului, şi nici partidele politice nu scapă nevătămate.