Centrele de carantină sunt un concept relativ nou chiar și pentru țări dezvoltate. De aceea nu este de mirare că autoritățile române au gafat pe bandă rulantă atunci când au trebuit să le implementeze. Și asta, chiar dacă, uneori, au încălcat drepturi fundamentale și au pus în pericol chiar sănătatea celor pe care pretindeau că-i protejează.
În unele orașe din țară au fost înființate centre de carantină în care s-a locuit la grămadă, uneori fiind vorba de 8 persoane în aceleași camere sau de 80 de persoane care au împărțit, pe toată durata carantinei, aceeași toaletă.
Situația a fost tensionată încă de la început, pentru că declararea pandemiei i-a pus pe decidenți în situația de a acționa rapid, pentru a limita propagarea bolii, în condițiile în care românii din străinătate reveneau acasă în număr semnificativ, după ce pierdeau locurile de muncă, ocupațiile sezoniere sau, pur și simplu, se temeau că nu vor fi lângă familii și nu vor fi bine îngrijiți.
Astfel, mii de români au fost duși în centrele de carantină și închiși acolo vreme de 14 zile, timp în care au apărut, evident, probleme. Și nu ne referim la faptul că unora dintre românii întorși din străinătate nu le-a plăcut mâncarea asigurată de stat, ci la încălcarea flagrantă a unor drepturi esențiale.
Ce spune legea?
Potrivit Ordinului 414 din 11 martie 2020 privind instituirea măsurii de carantină pentru persoanele aflate în situația de urgență de sănătate publică internațională determinată de infecția cu COVID-19 și stabilirea unor măsuri în vederea prevenirii și limitării efectelor epidemiei, Ministerul Sănătății stipula clar niște reguli de respectat. În realitate, acestea au fost trecute cu vederea de autoritățile locale panicate, lovind astfel în temeliile drepturilor individuale.
Articolul 4 al Ordinului stabilește exact care sunt condițiile de carantină pentru cetățenii români care se întorc pe teritoriul țării din zonele roșii ale lumii.
“Autoritățile administrației publice locale stabilesc spațiile de carantină instituționalizată, încheie contractele de închiriere ale acestora, asigură eliminarea deșeurilor prin contracte cu firme specializate, stabilesc repartizarea pe camere a persoanelor carantinate și asigură hrana acestora. (2) Direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București evaluează și avizează spațiile de carantină și asigură decontarea cheltuielilor aferente conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 201/2020 privind aprobarea normelor metodologice pentru stabilirea cheltuielilor pentru carantină și luarea unor măsuri în domeniul sănătății, precum și pentru alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2020, pentru suplimentarea bugetului Ministerului Sănătății, cu modificările și completările ulterioare.”
De aici înțelegem, în clar, că persoanele aflate în carantină instituționalizată ar trebui să fie cazate separat și să li se asigure condiții pentru ca, în cazul în care una este bolnavă, să poată fi izolată de restul comunității aflate în carantină forțată.
Mai mult, dacă în timpul carantinei instituționalizate, pe fondul cazării împreună cu alte persoane, potențial infectate, cineva a manifestat simptome specifice COVID-19, persoana în cauză poate să dea în judecată statul și să-i ceară despăgubiri, pentru că există un articol în Constituție care impune statului să protejeze dreptul la ocrotirea sănătății, drept fundamental în esența lui.
Și cum, în materie de drepturi fundamentale, nu puteam cântări noi efectele potențiale ale carantinării improprii, l-am contactat pe fostul președinte al Curții Constituționale, Augustin Zegrean, pentru a ne explica cum stau lucrurile.
“Este un articol din Constituție care spune că statul este responsabil de sănătatea publică, nu altcineva. Dar modul în care o practică, nu știu ce să zic, nu pot să mă pronunț. Totuși, textul din Constituție există și, dacă o persoană s-ar îmbolnăvi în carantina instituționalizată, aceea ar putea să câștige un proces cu statul. Dacă nu s-a infectat n-are niciun prejudiciu, dar dacă s-ar fi infectat era o problemă. Dacă statul l-a pus în aceeași încăpere cu oameni care erau deja infectați, sigur că nu e în regulă și dreptul omului la sănătate a fost afectat. Dacă au fost ținuți împreună, deși unii puteau fi bolnavi și alții nu sau i-au pus împreună fără să fie testați în prealabil, atunci este o problemă. Și avem în Constituție articolul 34, și anume Dreptul la Ocrotirea Sănătății, care este garantat și statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și sănătății publice. Iar dacă sunt oameni care s-au îmbolnăvit în timpul carantinei instituționalizate, n-au decât să ceară despăgubiri!”