Deși conform tradiției ziua de joi din Săptămâna Mare ar trebui să fie dedicată în special pentru a da culoare ouălor și altor activități casnice și a gândurilor pioase, la noi în oraș a fost cam altfel. Drumurile și străzile erau destul de aglomerate, mai ales către Calea Șagului. Parcă toată populația din sudul municipiului și-ar fi dat întâlnire la piața Doina, la orele amiezii.
Cu două sute de metri încă înainte de piață era o adevărată aventură găsirea unui loc de parcare. Ca să fie spectacolul și mai palpitant o mașină de la o companie de ridicat gunoiul se căsnea să ridice niște cabluri aeriene ce blocau trecerea. Piața era, de departe, una de mare succes dacă ar fi să ne gândim la afluența de târgoveți cu treabă, dar și gură-cască fără nici o treabă. Sigur se clasează pe primul loc ca afluență de cumpărători. Marfa era pe alese, prețuri destul de decente față de „scumpetea” din alte piețe mai centrale.
Se vede cu ochiul liber că o bună parte din trufandale sunt din grădinile proprii. Nu sunt toate fructele și legumele identice ca mărime și la fel de lustruite ca cele provenite de la marile depozite de unde se aprovizionează toți angrosiștii. Cei ai mulți sunt pensionari, au ieșit din casă, atrași poate și de vremea frumoasă, ce îndeamnă să cumperi tot ce se poate căra în sacoșe. Cu rost sau fără rost. În sectorul de legume și fructe, o parte din marfă este chiar acoperită cu folii de protecție. Dar cei mai insistenți tot mai incearcă să pipăie pe rând marfa chiar dacă nu prea au intenții de cumpărare.
În schimb, purtarea măștilor de protecție este foarte relativă. Mai mult de jumătate din cei ce bat piața fie nu au deloc mască, fie o folosesc după o regulă ciudată. Mulți consideră că doar gura este de păzit iar nasul poate fâlfâi pe afară liber pentru „amușinat” marfa. Mai există și o categorie mai aparte. Aceștia cred că doar bărbia trebuie acoperită cu mască. Nasul și gură pot rămâne pe afară. Una din cele mai ciudate situații o prezintă o comersantă, care se rățoia la oricine nu era de acord cu ea. E drept că se proteja de soare cu ochelari la modă prin anii `80.
– Doamnă de ce nu purtați mască de protecție?
-Păi nu vedeți că am mănuși? răspunde cu o altă întrebare ce lasă asistența cu gura căscată.
-Nu e același lucru.
-Am și mască! Uite aici! Domnu` veniți aici și filmați, că am mască aici în geantă. Stai un pic s-o caut…
Într-un final o pune pe gură, evident lăsând liber nasul precum e moda în această piață.
Câteva mese mai încolo, un tânăr cu multe verdețuri proaspete (protejat corect) își lauda marfa. Oricum era de calitate vizibilă.
– Cum merge treaba?
– Așa și așa. Oricum mult mai slab ca înainte de izolare. Noroc că nu vin de departe să cheltui mult cu transportul. Dar dacă mai ține o lună nu știu unde ajungem…!?
Dacă piața din Calea Șagului domină clasamentul ad-hoc la categoria aglomerație, dar și la prețuri destul de joase, altă este situația în centru. „Piața 700” este pe jumătate pustie. Tarabe goale ca într-o seară de duminică. În schimb prețurile sunt mai ridicate ca în alte locuri. O doamnă mai în vârstă, ce avea marfă aspectoasă este foarte supărată. Și ne spune că ea „nu se teme de nimeni și le spune în față!”
– Merge vânzarea?
– Deloc! Nu vedeți că vor să ne termine pe toți pensionarii!?
– Cine doamnă?
– Păi ăștia! Nu vedeți că au inventat virusul ăsta ca să scape de pensionarii din toată lumea. Costă prea mult să dai pensii la miliarde de bătrâni. Las` că știu eu. Am auzit!
– Unde ați auzit? Și cine sunt ăștia?
– Las` că știți mai bine ca mine. Cum cine? Mafia! Nu vă uitați la televizor?
Am plecat nedumeriți de puterea mafioților ce au ceva cu pensionarii dar tot nu am aflat cine sunt acei misterioși „ăștia” și cum „au inventat ei virusul”. La fel de pustiu este și în hala de carne și lactate. Este doar un fel de a spune carne. Nu se găsea nici picior de miel sau orice alt soi de cărnuri. Doar brânza proaspătă face cu ochiul puținilor mușterii ce se încumetă să intre. Nici măcar instalația de pulverizat dezinfectant nu mai merge (poate de plictiseală a sucombat). Marea hală de flori ce altădată era raiul culorilor și al miresmelor îmbietoare, este de o mare jale. Doar foliile de plastic le mai mișcă câte un vânt stingher. Un singur vânzător pierde timpul între buchetele sale. Dar nici un vizitator nu mai intră.
Cine vrea flori totuși găsește peste drum la sectorul în aer liber. Acolo sunt pe alese pentru toate gusturile dar tot nu e aflux de clienți.
Parcă cea mai arătoasă piață în topul nostru rămâne în continuare „Piața de Fân” cum e cunoscută de vechii timișoreni. Pentru cei mai noi este știută drept „Piața Badea Cârțan”. E mare, spațioasă, chiar bine măturată și spălată. Mai sunt și aici tarabe închise dar totuși aici este un pol al abundenței în urbe. Marfă mai dichisită și mult mai proaspătă. Gama cea mai diversificată de trufandale de la noi din grădini sau adusă de peste mări și țări. Cartofi noi, salată, măcriș, leurdă, leuștean, ștevie ori pătrunjel pe alese. Mere, pere ca în poeziile școlarilor. Lubeniță, de parcă am fi în mijlocul verii. Ceapă verde, și uscată, usturoi de al nostru dar și din cel adus din îndepărtata Asie. Căpșunile în caserole domină în oferta piețarilor.
Intrăm în discuție cu un vânzător și îi lăudăm marfa fățoasă, ca pentru export. Prompt vine și un sectret.
– Pai tot aici la noi vin și cei din „Piața 700” când rămân fără marfă. De ce credeți că acolo e mai scumpă? Își mai adaugă și ei ceva peste prețul meu.
Promitem solemn să nu dezvăluim taina nimănui din centru. Sectorul de carne este la înalt nivel. Carne de miel la multe tarabe, fie la jumătate de carcasă, fie întreg. De asemenea, se găsește și carne de ied la același preț. La alte pulturi se mai poate negocia și carne de pui sau de curcan pe alese sau afumături de porc. Brânza este pe toate gusturile. Caș dulce sau puțin sărat alături de telemea mai maturată și sărată mai temeinic. Lapte proaspăt dar și preparate. Aici chiar și instalația de dezinfectare este funcțională. Toți cei ce intră sau ies primesc un jet de picături de bactericid. Sau cum spune o vânzătoare „Ne dă cu clor în cap! Da` nu-i bai!”
Singurul loc închis se află la fostul punct de sacrificare ce nu a reușit să pornească în acest an din lipsa tuturor aprobărilor necesare. Și piețele mai mici din cartiere funcționează dar în regim mai redus ca de avarie. În Calea Lipovei se găsește marfă suficientă. Dar supărarea unei vânzătoare este de altă natură.
– M-am săturat de lumea asta. Degeaba acopăr marfa cu nailon transparet. Toți dau deoparte foaie și pipăie pe rând toate fructele cu mâna goală. Nu au mănuși. Și apoi pleacă mai departe și nu cumpără nimic. Așa nu mai merge.
Dăm dreptate doamnei, dar nu avem ce face. Doar să sfătuim cumpărătorii să aleagă marfa din ochi și să folosească mănuși de protecție. La nevoie este suficientă chiar și o pungă de plastic nefolosită ce se trage pe mână. Nici o măsură de igienă nu este prea exagerată în vreme de pandemie.
