Duminica Floriilor este una din marile sărbători creștine, comemorată întotdeauna în ultima duminică dinaintea Paștelui. Este în egală măsură prăznuită de bisericile răsăritene cât și de cele apusene.
Duminica Patimilor, cum mai este cunoscută, amintește de intrarea triumfală a lui Iisus în cetatea Ierusalimului în zilele dinaintea patimilor. A fost ziua de maximă adulare și de recunoaștere a Sa ca rege. Toată lumea Îl aclama cu ramuri verzi în brațe. Dar omul este schimbător. O săptămână mai tărziu aveau Să-l trimită la moarte preferând salvarea unui infractor.
Sărbătoarea comemorează un eveniment menționat de către toate cele patru evanghelii (Marcu 11:1–11, Matei 21:1–11, Luca 19:28–44, Ioan 12:12–19).
Creștinii interpretează adesea un pasaj din Cartea lui Zaharia ca pe o profeție care a fost îndeplinită de intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim:
„Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe. 10.Voi nimici carăle de război și caii din Ierusalim și arcurile de război vor fi nimicite.El va vesti neamurilor pacea, și va stăpâni de la o mare la cealaltă, și de la râu până la marginile pământului.” Zaharia 9:9–10
Duminica Floriilor sau „intrarea Domnului în Ierusalim” este una dintre cele douăsprezece mari sărbători ale anului liturgic. Cu o zi înainte de Duminica Floriilor, sâmbătă lui Lazăr, credincioșii pregătesc adesea frunze de palmier acolo unde se găsesc sau ramuri de salcie ce este mai la îndemână pe la noi, înnodându-le în cruci pentru pregătirea procesiunii duminică. Veșmintele bisericești sunt schimbate într-o culoare festivă – cel mai adesea verde.
Nu există nicio cerință canonică cu privire la ce fel de ramuri trebuie utilizate, astfel încât unii credincioși ortodocși folosesc ramuri de măslin. Oricare ar fi acest fel, aceste ramuri sunt binecuvântate și distribuite împreună cu lumânări, fie în noaptea din ajunul sărbătorii (sâmbătă seara), fie înaintea Sfintei Liturghii, duminică dimineață.
Tot ca un obicei vechi ce se mai păstrează în mai toate bisericile de la noi se împodobesc intrările și înteriorul biseriii cu frunze și ramuri dar mai cu seamă o multitudine de flori.
Sfinta Liturghie amintește această „Intrarea a Domnului în Ierusalim”, astfel încât semnificația acestui moment este punctată în Duminica Floriilor în timp ce toată lumea se roagă și își face în minte un bilanț al faptelor cu bune sau rele, ținându-și aproape ramurile și lumânări aprinse.
Credincioșii iau aceste ramuri și lumânări acasă cu după Liturghie și le păstrează la loc de cinste la icoane lor ca pe un semn de binecuvântare a casei.
Troparul sărbătorii arată faptul că învierea lui Lazăr este o prefigurare a Învierii proprii a lui Isus:
„Învierea cea de obște mai înainte de Patima Ta încredințând-o, pe Lazăr din morți l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta și noi, ca pruncii, semnele biruintei purtând, Ție Biruitorului morții strigăm: Osana Celui dintru înalțime, bine ești cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului.”
În aceste zile ce nu sunt ca alte sărbători, când oamenii stau la casele lor iar nu în interiorul bisericilor, cu atât mai mult ar trebui să se gândească la aceste vorbe și să nu uite că biserica este formată din oameni și din rugăciunile lor nu doar zidurile lăcașelor de cult.
