Sâmbătă după amiază pe terenul Dan Paltinișanu din Timișoara, două echipe gata obosite înainte de a începe jocul, mimează un fel de meci de fotbal. Pe teren ACS Poli se chinuie de ceasul morții să smulgă măcar un punct de la Chiajna. Miza e mare, a rămâne sau nu în liga întâi.
Pe margine oamenii ce cred că aplică legea nu au de lucru și se plictisesc. Așa că hai la acțiune și încep să șicaneze pe cei ce chiar muncesc, adică operatorii de imagine ai unei televiziuni. Că „așa s-a stabilit” să nu treacă cumva, cineva, cu nici cinci centimetri pe lângă o linie imaginară de pe la vreo câțiva metri de marginea terenului. Păcat că Poliția Locală execută după niște indicații neînțelese nici de cei ce le-au dat.
E veșnica problemă a câte unui minuscul funcționăraș de la FRF venit cu traista în băț, care vrea să facă el ordine și disciplină la Timișoara. Poate că în imaginația sa bogată chiar confundă noțiunea de observator cu cea de comisar al poporului din tristul deceniu. În subsolurile sinelui său, poate chiar se miră de ce nu l-a dotat federația de fotbal cu un pistol cu care să impună legea pe stadioane.
Pretextul pueril cu păstrarea ordinii sigur nu ține. Era o „ordine” pe stadion de se auzea și musca. Doar câte o scandare a unor copilași de la galerie mai deranjează zgomotul de semințe sparte.
Totuși ar trebui și anonimul observator federal să știe că leafa dânsului este plătită și din banii acelei televiziuni și a acelor cameramani ce stau cu aparatura în cârcă și pe soare, ploaie sau pe zăpadă. Nu „necuviința” unui fotoreporter ce a îndrăznit să se așeze pe jos pe mocheta jerpelită ce închipuie gazonul sintetic trage în jos sportul românesc. Nu cameramanul ce transmite imagini de la fața locului împiedică performanța în prăpădita divizie ce se numește pompos liga întâi.
Acest text are valoare de pamflet și trebuie citit ca atare.
