Câți morți a dat Timișoara pentru liberatate? Câți oameni au murit, de fapt, pentru democrație după 17 decembrie 1989? O cifră exactă nu poate să dea nimeni. Sunt încă părinți care își caută copiii decedați, femei care au îngropat sicrie goale negăsindu-și soții. Și totul a pornit în acea zi sângeroasă de 17 decembrie.
După ce în 16 decembrie protestele anticomuniste au luat amploare la Timișoara, Nicolae Ceaușescu decide să ia atitutudine cu forța. A trimis generali în orașul de pe Bega și a înarmat militarii cu muniție de război.
„Nu pleacă nicăieri fără muniție de luptă. Toate trupele primesc imediat muniție de război, de front. Se somează. Oricine nu se supune se socotește stare de necesitate și se aplică legea. În Timișoara a fost atacat și sediul. Nu s-a reacționat, s-a întors și obrazul celălalt de parcă am fi fost Iisus Hristos”, a transmis Ceaușescu în celebra videoconferință.
De asemenea, s-a dat ordinul Radu cel Frumos: cine nu se supune este împușcat. Și așa a fost. Spre seară a început măcelul. În oraș s-a tras în mai multe zone și cifrele oficiale arată că au murit 59 de oameni și sute au fost răniți.
În Piața Libertății și Operei s-a tras în manifestanți. Oamenilor nu le venea să creadă că Armata trage în popor, așa că le-a luat puțin timp pentru a se pune la adăpost și a înțelege ce se întâmplă.
Adevărate măceluri au fost în Calea Girocului și la Podul Decebal. La pod, manifestanții care veneau dinspre Complex înspre sediul PCD din actuala Prefectură au fost înconjurați de TAB-uri, mașini de miliție și un elicopter ce supraveghea zona din aer. Militarii au deschis focul, au tras la întâmplare și au rănit sau ucis mulți manifestanți. Cum au putut, aceștia sau urcat în mașini și au făcut cale întoarsă spre Spitalul Județean pentru a primi îngrijiri medicale.
În Calea Girocului, mașinile de luptă venea de la unitatea din Giroc pe străduțe, pentru că bulevardul era în construcție. Potrivit unui martor, un tanc a trecut peste Dacia unui cetățean, iar atunci s-a iscat revolta. Oamenii au ieșit din blocuri și au început lupta cu militarii, cu pietre, bâte și tot ce le-a căzut în mână. Aici, au reușit revoluționarii să captureze tancurile.
Însă, generalii veniți de la București au decis să timită forțe noi să recupereze tancurile luate de revoluționari. Ca să se pună la adăpost, oameenii au ridicat cu mâinile goale două autobuze pe care le-au pus de-a curmezișul pe stradă și au blocat-o.
Dar s-a tras în toate cartierele: în centru, în Aradului, în Piața Timișoara 700, în Lipovei sau Circumvalațiunii. Lupta s-a încheiat noaptea târziu, după ce s-a pornit o ploaie torențială prin care de abia vedeai.
Însă, Revoluția era departe de final.