Bastionul Theresia este singura fortificație care mai există din cetatea orașului de pe Bega, datând din perioada apartenenței Banatului la Imperiul Austriac. Fiind singurul bastion din Timișoara, mai este cunoscut de timișoreni și sub numele de Bastionul Cetății. Zidurile vechii cetăţi au fost reabilitate în perioada 2008–2010. După reabilitare, timp de cinci ani, condițiile finanțării au stipulat obligația utilizării complexului în special pentru activități culturale, activitățile de alimentație publică fiind limitate la cafenele, cofetării și enoteci, discoteca urmând să fie transformată într-un centru de pregătire pentru tineret.

Nicidecum nu s-a întâmplat aşa. Aici au funcţionat, în continuare, baruri, discoteci, magazine de ceasuri de lux, restaurante, magazine de mobilă avangardistă şi chiar un shop pentru echipament de pescuit şi airsoft. Acum, când cei cinci ani au trecut, autoritățile județene au încercat să dea viață Bastionului. Au organizat mai multe licitații, însă doritori nu prea au fost. Prețurile mari și reparațiile pe care le necesită spațiile îi țin departe pe investitori.

În luna august a avut loc ultima licitație pentru atribuirea a două spații din Bastionul Theresia, și, cum nimeni nu s-a înscris, aleșii județeni au decis să le atribuie gratuit Asociației Timișoara — Capitală Culturală Europeană 2021.

Doi proprietari, trei administratori și stricăciuni multiple
Bastionul Theresia are doi proprietari. Cea mai mare parte, cea dinspre Piața Unirii, privind dinspre Banca Națională spre Punctele Cardinale, aparține Consiliului Județean Timiș. Partea din dreapta este în proprietatea și administrarea Primăriei Timișoara. Mai există o bucățică de cetate, chiar în sensul giratoriu din Piața Mărăști, care nu a beneficiat de reabilitare, ce aparține municipalității, fiind administrată de Uniunea Artiștilor Plastici.

Toate cele trei părți au nevoie de intervenții. Porțiunea Primăriei Timișoara este cea mai mică, dar aici sunt necesare reparații urgente. Dalele pavajului sunt sparte sau desprinse, treptele de lemn, rupte, iar sistemele de iluminat au fost și ele vandalizate și n-au mai fost reparate. Nu e o imagine cu care să ne mândrim în fața turiștilor.
„În partea Primăriei, după diverse subînchirieri, care mai de care mai puțin coerente, sunt niste spații care par destul de părăsite. Există Galeria Calpe, iar restul e treaba Primăriei, dar nu pare să fie o activitate foarte energică. Sunt destule spații încă nefolosite, de care e păcat. Ele ar trebui să fie funcționale, atât în dinamica normală a activității culturale, cât și în ideea în care trebuie să ne pregătim pentru Capitală Culturală 2021”, a explicat, pentru „Banatul Azi”, Sorin Predescu, directorul Direcției pentru Cultură a Județului Timiș.

Așadar, autoritățile locale sunt somate să revitalizeze spațiile. Însă nici reprezentanții Consiliului Județean Timiș nu scapă de critici. Și în această parte a cetății dalele din pavaj sunt sparte și pot fi ridicate cu mâna, la fel ca sticla amfiteatrului creat pentru concerte și spectacole. Însă cel mai grav este că apa pătrunde prin pereții fostei cetăți. Specialiștii de la Direcția pentru Cultură Timiș spun că nici acum problema nu este rezolvată. Ea trenează încă de la finalizarea reabilitării și nu pare să se regăsească pe lista de priorități a autorităților.

„Principala noastră problemă nu este că sunt sparte pavelele. Desigur, este urât pentru orașul nostru să avem un spațiu care pare părăsit, ci faptul că, deși s-a reparat hidroizolația de deasupra Bastionului, în continuare există probleme mari cu umiditatea și cu infiltrațiile. Ceea ce arată o proastă execuție a lucrărilor. Restaurarea s-a făcut prost, iar multe spații nu sunt folosite tocmai pentru că nu prea pot fi folosite. Există infiltrații mari de apă, igrasie, tencuială umedă care cade. În acest context, spațiile nu sunt bune pentru niciun fel de activitate. Pe de altă parte, orice intervenție care se face trebuie făcută corect și coerent, dar se pare că nu se află nici în planurile Primăriei Timișoara și nici în cele ale Consiliului Județean Timiș. Problema nu se va rezolva somând instituții. Problema este că ambele instituții nu și-au asumat acel spațiu decât ca pe o proprietate pe care nu o pot închiria la prețul pe care îl doresc. Și, uite-așa, ajungem ca un spațiu destinat activităților culturale, din lăcomia de a obține bani pe niște chirii, să devină nefuncțional și, încet-încet, toată zona să aibă tot mai puțină relevanță în ceea ce ar fi trebuit să însemne o zonă de interes istoric pentru Timișoara”, a mai declarant Sorin Predescu.
Contactați, reprezentanții Consiliului Județean Timiș au venit, la rândul lor, cu explicații. Liderul CJT, Călin Dobra, spune că există deja proiecte pentru remedierea tuturor problemelor, dar că birocrația îi ține pe loc.

„Noi așteptăm un aviz de la Direcția pentru Cultură Timiș. Nu putem interveni așa de ușor, Bastionul fiind monument istoric. Noi avem două lucrări acolo. Așteptăm un aviz de la Primăria Timișoara pentru a închide parțial circulația și pentru a repara alveolele. În ceea ce privește infiltrațiile de apă, acestea afectează un singur spațiu. Cei de la Direcția pentru Cultură ne-au solicitat un proiect tehnic pentru a ne da avizul. Imediat ce primim acest document, vom interveni. Avem fondurile necesare alocate”, a spus Călin Dobra, președintele Consiliului Județean Timiș.

De asemenea, spune Dobra, Muzeul Banatului, care are în administrare partea din Bastion dinspre Palatal Dicasterial, a făcut demersuri pentru a începe reparațiile. Așteaptă un aviz de la Primăria Timișoara.

Bucata de istorie a nimănui

O parte a Bastionului Theresia este cu totul părăsită. Vorbim despre acea porțiune din sensul giratoriu Mărăști. Cărămizile au ajuns să fie năpădite de buruieni, unele stau să cadă, iar pereții sunt mâzgăliți cu graffiti. Această parte se află, așa cum am mai spus, în proprietatea Primăriei Timișoara și este administrată de Uniunea Artiștilor Plastici. Din păcate, lipsa de bani și de interes a autorităților locale va face ca o frumoasă parte din istoria Timișoarei să dispară cu vremea.
Această parte a cetății nu a intrat în procesul de reabilitare pentru că nu există în acte. În hărțile vremii, aici figura un spațiu verde. Abia recent s-au făcut demersurile pentru a intabula clădirea, care, între timp, a primit statutul de monument istoric. Astfel, este protejată și nu poate fi demolată.

„Clădirea a fost intabulată acum câțiva ani. Reprezentanții Uniunii Artiștilor Plastici au venit la noi ridicând problema restaurării. Noi am început un demers pentru a obține finanțare, împreună cu ei, pentru reabilitare. Acolo este nevoie inclusiv de o intervenție structurală care să facă clădirea sigură. În acest moment, există probleme structurale, care, după expertiză, vom vedea cât de grave sunt. Intenția Uniunii Artiștilor Plastici este de a transforma acel loc în ceea ce ar trebui să fie, respectiv o galerie sau un spațiu destinat artelor plastice”, a explicat directorul Direcției pentru Cultură Timiș.

Acest proces va dura însă ani buni. Dar, în final, Timișoara se va putea mândri cu un nou spațiu istoric și cultural.

Istoria Bastionului Theresia

După cucerirea, în octombrie 1716, a cetății Timișoara de către armata habsburgică aflată sub conducerea lui Eugeniu de Savoya, s-a constatat că fortificațiile turcești nu puteau face față noilor tehnici de luptă. Ca urmare, s-a luat decizia de a se reface întreaga cetate. Fortificarea s-a făcut în sistem Pagan. Sistemul Pagan a inspirat primul dintre sistemele de fortificație preconizate de Vauban, asemănarea dintre aceste sisteme răspândind afirmația că Timișoara ar fi fost fortificată în stil Vauban.
Bastionul Theresia a fost primul ridicat. Construcția lui a început în 1732, imediat după ce s-au finalizat lucrările hidrotehnice de regularizare a Begăi, lucrări care s-au desfășurat în perioada 1728–1732 și care erau menite să asigure apa necesară în șanțul cetății, astfel ca ravelinul/bastionul să poată funcționa corect. El apare prima dată pe planurile din anii 1732–1733. Inițial a fost conceput ca ravelin înconjurat de apă, situat în fața zidului (curtină) care urma să unească viitoarele bastioane, Francisc și Iosef, și s-a numit Ravelinul de Proviant (Ravelinul Depozitului de Alimente). Construcția lui a fost definitivată în 1733–1734. Ulterior, a fost înglobat în zidul fortificațiilor, iar în 1744 a fost redenumit Bastionul Theresia, în onoarea arhiducesei Maria Terezia a Austriei.