Fiecare persoană, indiferent de nivelul său de pregătire, are o serie de subiecte asupra cărora este complet ignorantă. De exemplu, un fermier poate că nu știe care sunt reprezentanții de seamă ai curentului suprarealist, un muzician poate că nu știe care este solul cel mai potrivit pentru a cultiva cartofi, un matematician poate că nu știe cum se face coq au vin etc. Pe scurt, oamenii nu știu totul despre tot.
Din punctul de vedere al economiștilor, o mare parte din ignoranța oamenilor este rațională. Adică, acele subiecte asupra cărora suntem ignoranți nu sunt esențiale pentru supraviețuire. Dacă am depune un efort pentru a depăși ignoranța pe care o avem, beneficiile ar fi atât de infime, încât efortul nu ar merita.
În schimb, psihologii au un alt punct de vedere asupra ignoranței. În viața de zi cu zi oamenii trebuie să ia decizii, iar aceste decizii sunt luate pornind de la cunoașterea sau ignoranța lor asupra subiectului. De exemplu, sunt chemați la vot, adică trebuie să aleagă cine va legifera sau cine va administra resursele pentru următorii ani. Ar fi intersant de aflat câți votanți români știu care sunt și care nu sunt atribuțiile Parlamentului sau ale președintelui. În Statele Unite, de exemplu, într-un sondaj din 2009, 46% dintre americani credeau că președintele este cel care poate să declare război, pe când în realitate doar Congresul poate să facă asta.
O altă categorie de decizii cu miză sunt cele legate de domeniul financiar. Fie că este vorba de a deschide un fond de pensii sau de a lua un credit ipotecar, este necesară înțelegerea tuturor riscurilor și beneficiilor implicate. Un studiu din 2009, realizat de Lusardi și Mitchell, a arătat că doar 56 % dintre participanții la studiu dovedeau o înțelegere a noțiunilor de dobândă și inflație. Deci, ignoranța poate fi identificată și în domeniul financiar, unde este clar că poate duce la pierderi. Dacă vorbim de sănătate, unul din șase români ia antibiotice fără prescripție medicală, iar lista acestor exemple poate continua.
Pornind de la aceste constatări, este simplu să vedem că ignoranța este prevalentă și dezadaptativă. Există însă ceva și mai problematic: de cele mai multe ori, oamenii sunt ignoranți cu privire la propria ignoranță. Adică, ironia face că tocmai acei oameni care sunt neștiutori nu își dau seama de asta.
Ignoranța față de propria ignoranță, sau atunci când nu îți dai seama că ești incompetent, se numește efectul Dunning-Kruger. Pe scurt, cei doi cercetători care au studiat acest efect spun că este necesar să ai o oarecare cunoaștere ca să poți să îți dai seama că ești incompetent în domeniul respectiv. De aceea, persoanele care sunt clar incompetente au deseori impresia că se descurcă excelent. Însă, dacă cineva este neștiutor într-un domeniu, este nevoie mai întâi să constate propria lipsă de cunoștințe. Pornind de la asta, va avea motivația necesară să depună efort și să învețe ceea ce nu știe. Dacă cineva se află sub efectul Dunning-Kruger, adică nu știe că nu știe, nici nu va putea să devină știutor.
Efectul Dunning-Kruger apare mai frecvent la acele persoane care sunt incompetente, pe când cineva care este expert într-un domeniu are o perspectivă mai realistă asupra propriilor limite. Totuși, fiecare dintre noi poate să cadă în capcana de a ne crede mai știutori, mai capabili sau mai competenți decât suntem. Poate dacă știm că și noi ne putem afla sub efectul Dunning-Kruger, devenim puțin mai înțelepți. Înțelepciunea ar fi să ne dăm seama atunci când suntem, de fapt, neștiutori.
Cristina Măroiu
Departamentul de Psihologie, Facultatea de Sociologie și Psihologie
Universitatea de Vest din Timișoara