Orașul Timișoara se află în stăpânirea câtorva fântâni arteziene. Foarte puține pentru un oraș de la câmpie ce vara este literalmente sufocat de arșită. Adierea răcoroasă și puțină umezeală ar face foarte bine tuturor. Nu ar strica deloc câte o asemenea fântană mai arătoasă sau mai modestă în cât mai multe din intersecțiile importante ale orașului. Și în fiecare parc și-ar avea locul aceste izvoare de împrospatare.
Timișoara nu a avut tradiția fântânilor monument, ca alte orașe europene. De-a lungul istoriei nu se consemnează fântâni decorative ce ar fi clipocit doar pentru încântare. Oamenii mai pragmatici ai locului se mulțumeau să aibă ce să bea ei și animalele lor. Iar mai apoi apa cât de cât potabilă era folosită cu chibzuință pentru industria incipientă a secolelor XVIII și XIX. Din diverse cauze, în special de așezare, în zona de baltă, oamenii erau oricum înconjurați de ape. Nu exista nici o înalțime în apropiere de unde să se aducă apa în mod gravitațional.
Doar în secolul XX au fost început cu adevărat discuțiile despre necesitatea unor monumente acvatice. Poate sunt mai numeroase, dar cu adevărat monumentale și cu un accent pregnant, ce să poarte un simbol urban nu sunt decât două.
Cea mai cunoscută fântână arteziană este neîndoielnic cea cunoscută ca „la pești” sau fântâna cu pești. A fost construită în anul 1957 și inițial a avut un perimetru în formă de stea în cinci colțuri. Asemănarea cu steaua comunistă nu era deloc întâmplătoare. În anii nouăzeci din secolul trecut a apărut mania aruncării la gunoi a tot ce amintește de trecutul opresiv. Și astfel a primit forma actuală rotundă. Norocul peștilor turnați în bronz că au fost adoptați cu drag de localnici și au scăpat de furia demolatoare. Probabil nu erau așa periculoși ca steaua pentagonală. Aici e cunoscut loc de întâlnire a tineretului, subiect de fotografiat al turiștilor. Tot în mod tradițional a devenit chiar loc de îmbăiat cu haine cu tot și cu steagurile de rigoare al chibiților locali. Asta din ce în ce mai rar când se întamplă să câștige echipa locală o mare competiție.
Arteziana Punctele Cardinale este altă fântână cunoscută și devenită emblematică în oraș. fiind amplasată lângă piaţa Ionel I.C. Brătianu (fosta dr Russel), la intersecţia străzii Oituz cu bulevardul Take Ionescu. Fântâna a fost construită în anul 1978. Era tot un monument de tip socialist. Nu a avut nimic special, de la început, doar o forma circulară minimalistă de un diametru apreciabil. Singurele decorațiuni sunt semnele ce indică punctele cardinale. Ani de zile a avut culoarea galbenă. În anul 2012 a avut loc o reabilitare temeinică, când fântâna a fost revopsită, schimbându-i-se culorile în alb şi albastru și trecând în administrarea regiei Aquatim.
Cei de vârsta a doua și a treia mai țin minte una din primele încercări de videoclip muzical ce a fost realizat aici. Margareta Pâslaru alerga pe conturul exterior al fântânii pe fondul unei melodiei a dânsei. De asemenea fântâna mai este cunoscută și de vitezomanii de vineri și sâmbătă noaptea ce au reușit în câteva rânduri să aterizeze cu bolizii în mijlocul apei.
Fântânile noastre nu au o istorie specifică. Sunt doar simple „realizări din epoca socialistă”. Dar au avantajul că se află în zone foarte bune, astfel că au devenit simboluri ale urbei.
Mai sunt câteva arteziene pe întinsul municipiului, dar nu au reușit să se ridice la statutul de punct de atracție. Doar cea de pe bulevardul Pestalozzi mai ademenește câte un grup de teribiliști dornici de glorie de o zi. Iar fântâna a reușit din cauza lor să-și adjudece porecla de „fântâna cu detergenți”.
Începe vara și oamenii vor căuta un strop de briză răcoroasă. Rămâne de văzut cum și cât de bine se vor achita de sarcină fântânile noastre…
