Zona Cazanelor Mari şi Mici de pe Clisura Dunării a căzut şi ea prada bâlciului şi gunoaielor. Statutul de parc natural nu a scăpat-o de nepăsarea autorităţilor. Locul s-a umplut de tarabe, pe baza unor concesiuni acordate de primarii.
Edilii vor să scoată acum malul românesc din aria protejată ca să-l poată privatiza, fără să mai încalce legea protecţiei mediului.
Cea mai mare statuie din Europa cioplită în piatră se află la noi pe malul stâncos al Dunării, la 105 kilometri după ce fluviul intră în ţară. Vorbim despre Chipul lui Decebal sau, mai bine spus, de locul unde Dunărea oferă poate cel mai frumos peisaj din tot traseul său din România. Se află în Mehedinţi, în Golful Mraconia, imediat după ce apa îşi croieşte drum prin Cazanele Mari şi Mici.
Zeci de mii de turişti vin aici anual, iar zona este protejată prin lege. Nu însă şi de autorităţi, care nu au grijă de spectacolul pe care natura ni-l oferă gratuit. Fără un plan de management şi exact ca într-un tablou tipic românesc, bâlciul a explodat în acest loc inclus în Sit Natura 2000. Primarii au concesionat privaţilor marginea drumului şi au permis ridicarea a zeci de tarabe, fără să asigure locuri de parcare şi nici transport alternativ, iar zona e plină de gunoaie.
Prima impresie a fost că am nimerit la mare, pe o plajă aglomerată. Un domn, cu şapcă de marinar, îşi face reclamă singur. A compus şi versuri, iar portavocea îl scoate rapid din anonimat. Bătălia pentru clienţi este aşadar mare. De dimineaţă până seara, zeci de ambarcaţiuni brăzdează malul românesc al Dunării.
La sârbi, nu vezi aşa ceva. Pe malul vecin, fluviul mărgineşte Parcul Naţional Djerdap. Sârbii sunt foarte stricţi atunci când vine vorba de grijă faţă de natură. N-au permis tarabe şi nici şalupe mici. Turiştii lor vin cu vapoarele până la jumătatea Dunării şi atât.
Un tur complet cu barca costă la noi între 30 şi 45 de lei de persoană şi durează aproximativ o oră. Pornim exact de la Chipul lui Decebal – sculptat în stânca de meşteri iscusiţi la comanda omului de afaceri Iosif Constantin Drăgan, considerat cândva unul dintre cei mai bogaţi români.
Barca e plină şi trece prin cazanele Mari şi Mici şi Golful Dubova, în drum spre două peşteri. Liniştea şi frumosul se termină rapid. De cum am coborât din barcă, am dat peste gunoaie. Tomberoanele sunt pline, iar pe jos este murdar.
O parte din vină o au turiştii. O femeie care mânca un porumb şi a vrut să-l arunce pe jos. S-a răzgândit abia atunci când a văzut că e filmată.
Cel mai grav este ca autorităţile nu fac nimic. În zilele aglomerate, Poliţia e de faţă. Cât timp am stat noi în zonă, poliţiştii n-au dat însă nicio amendă pentru gunoiul aruncat la întâmplare. Încercam să lămurim de ce e murdar şi aflăm că locul e împărţit între două primarii: Dubova şi Eşelniţa.
Primăria din Dubova a contribuit în zonă doar cu două tomberoane şi le goleşte numai o singură dată pe săptămână. Insuficient pentru miile de turişti care ajung la Chipul lui Decebal.
În sediul Primăriei din Dubova bate vânt de vacanţă. N-am avut cu cine discuta. În cealaltă primărie, din Eşelniţa, viceprimarul dă vina pe proprietarii de pensiuni pentru cantităţile mari de gunoi. Îi acuză că vor să scape de factura la salubritate şi de aceea ar fi murdar.
Marius Vâșcă, viceprimar Eșelnița: “Am dublat colectarea gunoiului. Sunt pensiuni care plătesc la metru cub şi pun gunoiul pe domeniul public.”
Autorităţile ar trebui să se trezească. Chipul lui Decebal este una dintre cărţile noastre de vizită, chiar la intrarea în ţară. Asta nu ne împiedică însă să ne batem joc de ea. Cei aproape 50.000 de turişti români şi străini care vin aici anual aleg zona pentru frumuseţea unică a locurilor și nu pentru gunoiul şi nepăsarea cu care sunt întâmpinaţi de autorităţile locale.
Sursa: stirileprotv.ro
