Orașul nostru nu face excepție de la problemele majore cu care se confruntă cele mai mari metropole ale continentului. Aglomerație, transport supra-sufocat, condiții de trai în scădere calitativă, poluare în creștere și multe altele. Fiecare edil încearcă să lupte cu mijloacele avute la dispoziție cum poate și cu fondurile pe care le are la dispoziție.
La noi la Timișoara au fost găsite metode simple dar foarte eficiente de luptă cu poluarea atmosferică. Nu este nici măcar un concept nou. În multe orașe se transformă acoperișurile și terasele în grădini verzi. Se merge până acolo ca încât în occident se renunță chiar la unele parcări pentru a face loc grădinilor. Un pom este un colac de salvare pentru cei ce se sufocă din lipsa oxigenului.
La noi este binecunoscut exemplul celor ce au avut o inițiativă extraordinară pentru creșterea suprafeței verzi a orașului și au vopsit chiar și trotuarele de la capătul podului Traian (cel ce este în apropierea Pieței Maria) în culoare verde pentru a spori acea suprafață. Acum se merge și mai departe. Clădirile din zonele aglomerate sunt, mai nou, folosite pentru creșterea arborilor. Cine are treabă în cartierul istoric al Iosefinului nu poate decât să rămână uimit. Dacă ridici privirea la nivelul cornișelor rămâi trăsnit. Natura este la ea acasă. Mai ales pe liceul de construcții de la intersercția străzilor Dragalina și regele Carol. Acolo un copac crește nestingerit de agitația drujbașilor ce taie fără nici o noimă tot ce apucă și mai ales ce este sănătos.
Cei ce cred cu adevărat în ecologie și beneficiile ei sprijină ideea celor de la liceu și doresc ca fiecare casă ori palat timișorean să aibe propria pădure. cu cât mai mulți copaci cu atât mai bine. Celor ce cred că nu este decât un semn de crasă neglijență și așa ceva nu ar trebui să se vadă le răspundem că și ei au dreptate.
Cei care cred că acest articol este doar un pamflet au dreptate. Gluma ce se întrevede printre rânduri este însă cam amară.
