Salonul primitor al librăriei Esotera din Cetate a fost gazdă bună unei asistențe din păcate foarte redusă. Toate datele ar fi trebuit să atragă un puhoi de lume. Un ziarist celebru și ca publicist de presă dar și autor de tomuri căutate, dublat de omul plin de umor ce este protagonistul uneia din cele mai ciudate și încă mult comentate operațiuni secrete, ar fi trebuit să umple sala. Din păcate, interesul cititorului bănățean față de operațiunea „răpirea din Irak” a scăzut enorm.
Ovidiu Eduard Ohanesian și-a lansat ediția a doua a volumului „Anatomia unei diversiuni – 10 ani de la răpirea din Irak”, publicat şi tipărit la Editura Miranda din Brașov, în 2015 prefațat de Andrei Novac.
Născut la 1 ianuarie 1968 în Bucureşti, jurnalistul de investigații Ohanesian Eduard Ovidiu a publicat nenumărate articole și anchete în câteva ziare naționale printre care cotidianele România liberă, Gardianul și Curentul sau în săptămânalul american de limbă română New York Magazin. A fost răpit în Irak în martie 2005, împreună cu alți trei jurnaliști. În 2006, autorul volumului “Anatomia unei diversiuni” a prezentat opiniei publice primul Wikileaks, cunoscut în presă ca “Scandalul CD-ului cu informații confidențiale din Afganistan”. Ulterior, Ohanesian a scris cinci volume de succes referitoare la operațiunile serviciilor secrete la edituri ca Junimea, Minerva și Miranda.
În ziua de 28 martie 2005 s-a petrecut un fapt fără precedent în istoria României. Trei ziariști au fost răpiți și au dispărut, undeva, în Irak. Aparent, operațiunea fusese săvârșită în exclusivitate de membrii unei grupări teroriste locale. Șocul emoțional a fost uriaș. Săptămâni în șir, opinia publică din România a avut înscrisă răpirea din Irak în topul preocupărilor majore.
La București dar și în alte capitale europene au fost organizate manifestații de solidaritate cu jurnaliștii, prin care se cerea punerea lor în libertate. Președintele României, Traian Băsescu, a reacționat, cel puțin în aparență, exemplar. El s-a angajat să conducă în mod direct, nemijlocit, operațiunile de salvare. Riscând imens în cazul unui eventual eșec. Dar ceva a scurtcircuitat terifianta istorie. Așezând episoadele, treptat, într-o nouă și neașteptată ordine. Semnele de întrebare, din ce în ce mai șocante, au început să se acumuleze încă din primele zile consecutive răpirii.
Andrei Novac, prefațatorul cărții, concluzionează, după citirea volumului și văzând societatea actuală plină de angoase si neliniști, ca țara noastră este bolnavă de frică. Aceasta este starea ce domina mentalul românului.
Cel ce face profesionista disecție are deceniul necesar de detașare de proximitatea evenimentelor. Ohanesian crede că a fost una din cele mai ample și complexe operațiuni „secrete”. Doar în ochii opiniei publice a fost secretă. Dânsul este convins că de fapt a fost o imensă cacealma, ce a ascuns afaceri dubioase de multe milioane poate chiar sute de milioane de dolari. Beneficiari au fost neguțătorii de armament.
Sorin Roșca Stănescu a spus despre autor si carte:
“Citind cartea lui Ovidiu Ohanesian, începi să înţelegi că nimic nu este întâmplător şi de ce libertatea este greu de trăit într-o ţară ca România. Au trecut zece ani de la un eveniment pe care românii, în marea lor majoritate, nu au avut timpul necesar să îl perceapă aşa cum ar fi trebuit, poate, în fond, eliberarea celor trei jurnalişti a însemnat un triumf care ar fi trebuit să mulţumească pe toată lumea. Ovidiu Ohanesian aduce în discuţie motivele pentru care România nu se poate descotorosi de trecut. Lucrurile se schimbă în aparenţă, dar, în, fapt ele rămân aceleaşi. Ohanesian nu porneşte abrupt, el introduce cititorul în contextul social şi politic în care evenimentul urma să se întâmple”.
