Se spune că azi ar fi ziua de naștere a provinciei Banatului. În oarecare măsură cam așa este dacă ne referim doar la anumite date strict legate de un act de mare însemnătate. Este vorba de pacea semnată la data de 21 iulie 1718 la Passarowitz (sau Požarevac în limba sârbă) undeva la sud de Dunăre pe Morava în imperiul Otoman de atunci. Localitatea se află actualmente pe teritoriul Serbiei moderne.
Actul în sine semnat pe de o parte de reprezentanții Imperiului Otoman iar de cealaltă parte de coaliția formată din Imperiul Habsburgic și Republica Venețiană pune capăt și formal războiului de mai mulți ani dintre cele trei puteri ce doreau să stăpânească această parte centrală a Europei.
Importanța covârșitoare pe care a avut-o semnarea păcii se răsfrânge peste secole asupra Balcanilor și este continuarea firească a pierderii importanței Semilunei asupra Europei.
Efectele actului aveau să influențeze zone întinse până în Basarabia și în Bucovina. Printre altele din acest punct de vedere se poate afirma cu tărie că este un act de naștere oficial al Banatului Timișoarei în formă cunoscută și azi.
Pentru cei ce sunt curioși de cele trecute este de pomenit mai marii implicați în întâmplarea de la Požarevac ca reprezentant al sultanului Ahmed al III-lea a fost delegați Ibrahim Aga și Mehmed Aga și baronul Damian Hugo von Virmont și contele Talman au reprezentat pe împăratul Carol al VI-lea. Din partea venețiană și-a pus semnătura Carlo Ruzzini. Reprezentanți ai mediatorilor au fost cavalerul Robert Sutton din Partea imperiului Britanic și contele de Collyer din partea Țărilor de Jos.
Dar sigur că istoria provinciei dintre Dunăre, Mureș și Tisa este mult mai veche având un caracter bine definit încă din perioada romană. Doar numele avea să și-l primească oficial în urma acestui act din vara lui 1718.
Astfel Banatul se află în situația de a fi în același timp una din cele mai vechi provincii europene dar și una din cele mai tinere ca act oficial ce să-i certifice numele și hotarele exacte ca țară de coroană imperială.
Tratatul reflecta situația militară. Imperiul otoman a pierdut Banatul și Sirmia sud-estică, parte centrală a Serbiei actuale (de la Belgrad la sud de Kruševac), o mică bandă de nordul Bosniei și Țării Românești (Oltenia) în Austria.
Veneția a renunțat la Peninsula Peloponez (cunoscută sub numele de Morea la acea dată), câștigată prin Tratatul de la Karlowitz, precum și ultimele sale avanposturi din Mediterana de est în Creta și insulele Aegina și Tinos, păstrând doar Insulele Ionice.
Astfel se confirmă că Banatul nu are un parcurs singular și izolat ci este legat cu multe fire de politica întregii Europe. Acele zile aveau să pună definitiv provincia pe calea ei spre vest scoțând-o definitiv din statutul de loc uitat al Orientului.
La mulți ani Banat! La mulți ani bănățeni de orice nație sau confesiune de aici sau de pretutindeni!