Mult zgomot după articolul de săptămâna trecută. La doar câteva minute după apariția articolului (eu nici nu știam că materialul fusese ”urcat” deja pe site), m-a sunat Daniel Stanciu. Nu-i aveam numărul, nu vorbisem vreodată cu el. Pe ton extrem de civilizat, fostul manager al lui FC Timișoara și ACS Poli mi-a explicat, pe larg, cum au stat lucrurile în ultimul său mandat pe Bega, mandat încheiat în această primăvară. Sigur că unele lucruri, fiind o discuție – am convenit – privată, nu pot fi dezvăluite. Vi le voi spune pe celelalte.
I-am precizat din start că prefer ca patronul, conducătorul și majoritatea jucătorilor unui club să fie localnici. Omul mi-a replicat că are acum buletin de Timiș, de Ghiroda, mai exact, pentru că în comuna de lângă Timișoara și-a cumpărat, acum ceva timp, o casă!
Legat de parcursul slab al echipei, am aflat că ACS Poli nu a primit vreun leu public în acest sezon, trebuind să se descurce doar din drepturile TV, plus unele sponsorizări, evident modeste. Iar în privința catastrofalei campanii de transferări din iarnă, Stanciu a subliniat că nu el a adus – decât în mică măsură – jucătorii, aceștia fiind achiziționați pe baza unui referat. În sfârșit, tânărul conducător a mai spus ceva ce merită reținut: deși, a fost, după plecarea profesorului Liviu Anton, numărul 1 în plan executiv la club, n-a avut, de fapt, nicio putere…
A reacționat, în urma articolului, și Druckeria, pentru alăturarea ei cercurilor țărăniste. Liderul Sebastian Novovici mi-a precizat clar că Asociația Suporterilor Timișoreni nu face absolut niciun joc politic și doar membrii ei pot fi apropiați unor oameni politici, dar în plan personal, neimplicând în vreun fel asociația. Mi-a și adus la cunoștință, în acest sens, un comunicat, datând din 6 iunie 2014.
Și încă ceva: articolul a fost receptat de unii drept un atac al meu la adresa clubului ACS Poli. Eroare, mare de tot.
Nu voi ataca vreodată o echipă timișoreană, nu am cum, doresc enorm de mult binele fotbalului timișorean. Apoi, la ACS Poli sunt destui oameni de mare caracter și profesionalism, timișoreni și foști poliști, cu unii fiind prieten.
Doar că, uneori, mai trebuie să spunem lucrurilor pe nume. N-am spus-o suficient în 2000 (momentul preluării Politehnicii de către Zambon), 2002 (”clonarea”, prin Poli AEK), 2005 (venirea lui Marian Iancu, deja cercetat de către justiție), 2012 și uite unde am ajuns.
Poli a noastră este, din punct de vedere legal, în continuare în afara competițiilor. Palmaresul e tot în celulă la Iancu.