Zilele trecute, la Timișoara, a avut loc o lansare de carte puțin ieșită din tiparele comunului pentru astfel de manifestări. Dar, totuși, de la autoare s-au văzut și altele și mai aparte. Una din ultimele lansări ale unei cărți scrise de Ramona Băluțescu a avut loc pe trotuarul unui parc din spatele unei catedrale. Măcar de data acesta a respectat una din cutume. A legat cartea de o librărie.
La librăria Cărturești, de pe strada Mercy, s-au adunat și au încăput cu greu în sală o mulțime de iubitori de slovă scrisă. Poate subiectul deosebit să fi atras lumea?! Poate farmecul deosebit (dar și plin de acid și contondențe când vrea) al publicistei să fi fost atracția după-amiezei? Cam din fiecare câte ceva. Titlul simplu – „Catolicii” – poate însemna orice: de la simple însemnări, la cel mai doct tom de istorie a religiilor. Ca dimensiuni, cartea aduce a ceva foarte serios. Să ai forța scriitoricească dublată de acribia unui serios cercetător al tainelor arhivelor pentru a scoate la lumină date și fapte întinse pe întinsul a cinci volume nu este un lucru de ici de colo.
Sunt articole scrise în aproape un deceniu și jumătate, adunate în 1200 de pagini dense, despre un subiect drag acestei cercetătoare a fenomenului religios. Piesele disparate din diverse publicații sunt ansamblate ca un mozaic, pentru a da o coerență și o unicitate a cărții. Articolele din volum au o uimitoare capacitate de a prezenta o documentare aproape exhaustivă, pe temele propuse, contribuind la înțelegerea identității Bisericii Catolice din România, ce după o mie de ani încă este privită cu reticiență și cvasi-necunoaștere.
Reportajul, ancheta, notele personale, ori eseul cu temă comună despre oamenii și faptele unor slujitori ai bisericii, dar și despre avatarurile fără de final ale creștinilor apuseni (de ambele rituri), ori curgerea unor intâmplări simple, se adună și se împletesc ca un roman scris, de la un cap la altul, dintr-o suflare. Nu se simte acea „sudare” între articole. Sunt doar pauzele de o respirație dintre idei. Și cine o cunoaște destul de temeinic pe autoare știe că nu duce lipsă de zburdălnicie a gândurilor. Iar acestea se știe că sar din capul autoarei ca porumbul pus pe plită!
Despre volum au vorbit cu multă aplecare dar și cu mult drag oameni ce au cu adevărat ceva de spus despre lumea cărților, dar au la fel de temeinice cunoștiințe despre creștinism.
Conferențiarul doctor Claudiu Mesaros, dascăl al Universității de Vest, a explicat oricui vrea să înțeleagă caracterul profund uman al celor ce răzbat din cartea ce nu este doar un document jurnalistic, ci măsura unui mod de a vedea lucrurile în mod foarte uman. Ca un cunoscător avizat a arătat noutate elementelor de cercetare istorică cuprinse în lucrarea de disertație, dar și în teza de doctorat în pregătire a scriitoarei Ramona Băluțescu despre un sfânt al creștinismului strâns legat și de istoria provinciei noastre. Sfântul Gerardo (Gerhard) de Cenad, fondatorul Diecezei Romano Catolice de Banat, este, în egală măsură venețian, cât poate fi socotit și bănățean.
Despre autoare trebuie știut faptul că are vechi și profunde afinități pentru lumea catolicismului pe care-l cercetează atât ca jurnalist implicat și activ ce este prezent oriunde este ceva interesant, așa cum ar fi evenimentul de beatificare și canonizare a Papei Ioan Paul al II-lea, sau interviurile și discuțiile cu înalți prelați, cum ar fi Patriarhul Veneției monseniorul Francesco Moraglia. Este felul propriu de a face lumină acolo unde poate pătrunde a acestei deosebite scriitoare locale ce se apleacă asupra filozofiei religiei. Dacă a reușit să pătrundă unele taine ale arhivelor venețiene ascunse de veacuri, în mod sigur va mai aduce multe lucruri interesante cititorilor avizi.
Monseniorul Johann Dirschl, vicarul general al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara, a insistat asupra unui fenomen nou de împletire a tradiției milenare a Biericii Catolice cu mijloacele moderne de comunicare în rețele media. Fenomenul este chiar încurajat de ultimii Papi, care dovedesc astfel că sunt oameni ai acestor vremuri ale tehnologiei și nu închistați în trecut. Astfel, mesajul Bisericii este adus în epoca comunicării fiind mai ușor accesibil mai cu seamă de tineri.
Părintele Ovidiu Nicolae Teodorescu, vicar foraneu greco-catolic al Timișoarei, a adus în discuție probleme ale Bisericii Greco-Catolice unite cu Roma. Acestea par a nu se termina niciodată. Aparent, după anul 1990, catolicii estici și-au recăpătat drepturile depline. Din păcate acestea sunt doar pe hârtie și mai mult simbolice. Încă se mai întâmpină nenumărate piedici din partea unor autorități prea puțin deschise la normalitate. A mai scos în evidență implicarea autoarei în rezolvare unor astfel de probleme.
Autoarea, la rândul său, a propus ca temă de gândire un mod de a vedea lucrurile ce deosebesc regiunea noastră de altele. În această parte de țară se poate vorbi de un real ecumenism ce nu este doar declarat cu emfază ci chiar se practică. Este ceva firesc ca multele etnii și credințe, după sute de ani de prigoane și de războaie stupide, să dea mâna cu sinceritate și măcar să se tolereze dacă încă nu se iubesc foarte tare.
Au venit, în mod special, consulii onorifici ai Statelor Unite Mexicane și Macedoniei. Pe lângă prieteni, colaboratori, cititori o doamnă specială era plină de emoție. Fosta învățătoare a scriitoarei era la fel de emoționată ca sărbătorita.
