Dintre persoanele aflate în pușcărie, cine se poate apuca de scris cărți?
„Orice persoană privată de libertate, coordonată de un educator, poate solicita şi obţine suport pentru a scrie cărţi sau lucrări ştiinţifiice pe perioada de încarcerare, indiferent de regimul de executare a pedepsei privative de libertate.” (Răspuns al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor pentru ziarul „Gândul”)
Aha, am înțeles. Și care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinești pentru a ți se aproba scrierea unei cărți în pușcărie?
„În primul rând, ca să scrii o carte, trebuie să ştii să scrii. La Adrian Năstase era şi normal să scrie o carte, că fotbal nu juca. Dacă l-aş vedea pe Nuţu Cămătaru că scrie o carte, ar fi nişte semne de întrebare. La Adrian Năstase nu cred că se îndoieşte nimeni că a putut să scrie.” (Purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Jilava)
Makes sense to me. Totuși, Marian Vanghelie se dovedea mai revoluționar în gândire când spunea că ar fi corect ca și oamenii care nu au absolvit liceul să aibă dreptul de a intra la o facultate, altfel despre ce drepturi ale omului vorbim?
Practic, cu câte zile, „per capita”, își văd reduse pedepsele membrii clanului Becali, care, dacă nu înțeleg eu aiurea, știu să semneze cecuri mai lizibil decât Nuțu Cămătaru?
„Este vorba despre o reducere sau se acordă sau se consideră executate 30 de zile pentru o lucrare ştiinţifică sau, mă rog, o lucrare scrisă.” (Avocat Radu Marin)
Good to know. Totuși, cum în alte comunicate, în loc de „lucrare științifică”, se folosește termenul de „lucrare de specialitate”, mai am o întrebare.
Unii dintre autorii aceștia inopinați se află la pârnaie pentru șpagă, evaziune fiscală sau spălare de bani. Are nevoie România anticorupției necruțătoare de lucrări de specialitate cum ar fi Venea o șpagă pe Siret, Cum să fii cam evaziv cu Fiscul sau Ghidul spălătorului de bani?
Am și o sugestie de bun-simț, măcar de exact atâta bun-simț cât cuprinde literatura juridică dedicată scriitorilor înfloriți în pușcării.
Justiția românească nu pare, nici pe departe, o catedrală terminată. Mă gândesc la o turlă care-i lipsește.
Dacă poți să scapi de 30 de zile de pușcărie, scriind o carte, ar fi echitabil să poți câștiga minimum 30 zile de pușcărie pentru că scrii o carte, așa, de capul tău, fără să te fi trimis nimeni la bulău.
Deci, cam câte zile de pușcărie ar trebui să primească Mircea Cărtărescu, autor al cel puțin 30 de cărți? Las la o parte traducerile, fiindcă iar îl vor acuza de plagiat niște mari „specialiști” cotidieni.
30 x 30 = 900. 900 : 365 = 2.465. Cum ar veni, cam doi ani și jumătate.
Dar, dacă suntem corecți până la capăt, pentru cărțile-capodoperă s-ar cuveni măcar 50 de zile. Asta ar însemna că Mircea Cărtărescu merită în acest moment peste trei ani de pârnaie.