Muzeul de Artă din Timișoara găzduiește, până la începutul lunii februarie a anului curent, o excelentă și inedită expoziție intitulată Restituirea unei generații. Formă și memorie în căutarea sensurilor. În ce constă ineditul? În faptul că adună laolaltă, după 49 de ani de la absolvire, o formidabilă grupă de foști studenți ai secției Sticlă și Ceramică din cadrul Institutului de Arte Plastice „Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca. Arina Ailincăi, Gheorghe Crăciun, Judit Crăciun, Marta Jakobotovits, Elena Minodora Tulcan și regretata Eugenia Pop sunt cei șase colegi care expun lucrări de ceramică, sticlă și desen la Timișoara. „Plecând de la nucleul educației, ce le este comun tuturor expozanților, ne întâlnim în acest context cu idei diferite, dar cu teme comune, cu diferențe și similitudini”, scrie Andreea Foanene, curatorul expoziției, în albumul apărut cu prilejul vernisajul de la sfârșitul anului trecut.
Lucrările Eugeniei Pop (decedată în 2012) concentrează în micile lor dimensiuni interesul pentru elementul uman și pentru primordialitatea sa. „Încerc să înțeleg cât mai bine ce este omul, ca să-mi definesc cât mai clar care ar putea fi relațiile dintre oameni, relațiile sufletești de comunicare-colaborare și cum pot fi ele modificate în timp”, spunea artista într-un interviu.
Arina Ailincăi lucrează cu volume mari, fiindcă este preocupată de corpul uman, de modul în care acesta devine obiect estetic, obiect de artă, cât și suport pentru jocurile de culori ce-i pot trăda starea ori accentua anumite expresii. „Carcasele” din gresie și porțelan, arhetipale și teatrale, în același timp, nelocuite, dar încărcate cu un spirit ce pare că le tutelează pe fiecare în parte și le dă viață, sunt impresionante prin epicitatea stranie și rafinată pe care o degajă.
Lucările Martei Jakobovits dau seama despre preocuparea pentru experiment, pentru combinațiile și jocurile cu diverse materiale, de la piatră, la lemn, de la porțelan, la hârtie, de la metal, până la pânză. Mai mult, artista lucrează și după tehnica japoneză raku, ce face ca lutul să-și iasă, parcă, din propria piele și să genereze forme și texturi cu mare impact vizual.
Judit Crăciun este o artistă polivalentă, pictura fiind ca o a doua specialitate a domniei sale. Dar, în expoziția de la muzeu, lucrările-i de ceramică devoalează și procupările către zona arhitecturii, fiindcă există în sala care îi este destinată un aer ceremonios, degajat de formele de porțelan, șamotă ori faianță glazurată, forme ce par a fi esențializarea unor construcții mitice. Rigoare și subminare a ei prin culoare și prin evadări spectaculoase dintr-un previzibil pe care arhitectura — în cele mai multe cazuri — îl poate conține. Dar nu și la Judit Crăciun, care este un artist profund și imprevizibil.
Elena Minodora Tulcan (regizoarea, în fond, a acestei splendide întâlniri peste timp) a devenit un clasic al artei în sticlă. Lucrările expuse au fost realizate în anii 80 și poartă în ele vibrația pe care picătura, ca formă și ca intenție motrică, o transmite. Reflecțiile luminii dau rafinatelor obiecte din sticlă magnetism și le insuflă o cinetică ce trece dincolo de percepția ochiului. De accentuat prezența lucrărilor de pictură ale doamnei Tulcan, care vin să sporească nu doar frumusețea sălii în care expune lucrările din sticlă, ci și a întreagii expoziții.
„Băiatul” grupei clujene, Gheorghe Crăciun, a creat o scenografie impresionantă spațiului în care are majoritatea lucrărilor. Asta pentru că sus, pe simeze, a pus desene reprezentând ființe fanastice, din regnul balaurilor și al dracilor, în fond o desfășuare de forță vizuală ce-ți dă frisoane de toate felurile, dar mai ales de plăcere! Iar după ce își înconjoară sala cu bestiarul său bidimensional, ce pare gata oricând să se pogoare asupra privitorului, Crăciun dă volum și tridimensionalitate imaginației prin lucrări de porțelan și gresie ce-și au descendența, și ele, din lumi supranaturale și fantastice. Fie că se numesc „Dialog”, „Euro”, „Luptă”, „Fetele femeii nebune” sau „Războiul din martie”, piesele de ceramică ale lui Gheorghe Crăciun sunt memorabile și „trădează” un artist spectaculos, de primă mână.
Nu ratați expoziția de la Muzeul de Artă din Piața Unirii, fiindcă e una dintre cele mai bine organizate acolo!