Cu o lună în urmă, toată lumea alerga înfrigurată să facă rost de cel mai falnic brad. Musai trebuia să aibă cetina deasă, viguroasă, de un argintiu ireal sau la nevoie era bun și unul de culoare verde dar cât mai intensă. Dacă nu avea un miros persistent de rășină nu prea era băgat în seamă de clienții din piețe.
Comercianții s-au dat peste cap să aducă marfă cât mai bună pentru toate gusturile și buzunarele.
După momentul lor de glorie ce a constat în impodobirea brazilor cu sclipici, bomboane ori beteală și din petrecerea de sărbători cu multe cadouri a venit și decăderea lor.
Doar două săptămâni au trecut de la glasurile de clopoțel al copiiilor ce cântau „O Tannenbaum frumos”, asemenea unui mare actor de pe vremuri și momentul de dizgrație în care o gospodină cu glas acru a răbufnit: „cât mai ținem mizeria asta în casă? Nu vezi că a umplut covorul de ace?”
Ce poate fi mai trist și anost decât dezpodobirea bradului? Din vedeta casei a devenit „mizeria aia”!
Unii gospodar îl duc cu grijă la tomberon. Alții îi abandonează la câte un colț de stradă. Mai sunt și din cei ce nu dau doi bani pe un comportament civilizat și aruncă bradul sau molidul direct pe fereastră. De cele mai multe ori acolo rămâne.
Dar nici cei ce ar trebui să se ocupe de aspectul orașului nu dau doi bani pe acest aspect. Peste tot se văd mormane de rășinoase pleoștite în ploaie ce se adaugă la alte gunoaie neridicate.
Pe timpuri de mult apuse, copiii se jucau mult mai mult pe afară. Orice mișcare era binevenită. Cu un briceag și multă răbdare și îndemânare cei mici ciopleau minunate „săbii” din trunchiurile de brad cu care încingeau nesfârșite dueluri ca în filmele cu cavaleri. Acum nici măcar de această onoare nu mai au parte tulpinile de brad. Copiii moderni se luptă doar cu mitraliera virtuală în fața unei console.
O altă întrebuințare foarte utilă aveau brazii de la gunoi la gospodarii ce aveau grădini. Nu apucau să stea nici zece minute la gunoi că și veneau „întreprinzătorii” cu topoare ce din două trei mișcări meștereau un arac pentru roșiile din grădină. Era un fel de alternativă la actualele programe guvernamentale pentru fermierii de tomate.
Dacă tot se pricep la mânuit fierăstrăul și securea specialiștii de la Horticultură ar putea trece la o ocupație bănoasă. Să facă araci ornamentali pe care să scrie „hand made” și să le vândă hoardelor de turiști străini ce caută artizanat autentic românesc. Poate duc bețele la ei în țară pentru a sprijini culturile de paradaise pe care apoi românii le vor importa.
Edilii municipali ar trebui să mai reflecteze la efectul lemnelor de brad asupra tomatelor cherry!